Muşc dintr-un măr cu pofta nebună a visurilor copilăriei, pierdute în negura tranziţiei pe care nu încetez să o trăiesc. Ciudat lucru, mărul acesta acrişor îmi aduce în minte icoana străbunicii. Subconştientul asociază fără greş mărul din care muşc cu ograda străbunicii. Am fost odată la străbunica. M-a ţinut în braţe şi, probabil, i-am zâmbit. Ce ciudate legături a stabilit acel zâmbet! Şi toată avalanşa de trăiri pe care o declanşează un măr! Un măr acrişor! Eram prea mică pentru a o ţine minte pe străbunica. Numai că, de fiecare dată când muşc din mărul acrişor, simt îmbraţişarea străbunicii!
Mâncaţi un măr acrişor! Veţi fi îmbraţişaţi de străbunicile voastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu