joi, 16 august 2012

N.S. MIRCEA – NAVA DIN INIMA FIECĂRUI MARINAR!

Am urcat la bordul N.S. Mircea cu emoție. O emoție dublată de onoarea de a mă afla, împreună cu prim-vicepreședintele LMP Louis Edmond Baltă, pe nava reprezentativă a Marinei Militare, navă pe care s-au format generații întregi de marinari. Dincolo de povești marinărești și aprecieri profesionale, am avut privilegiul de a simți mirosul inconfundabil al navei, un miros misterios și subtil, pe care nu îi poți uita toată viața. Am avut, de asemenea, privilegiul ca domnul comandor Gabriel Moise, comandantul N.S. Mircea, să-mi prezinte nava, oferindu-mi ocazia de a vedea și auzi lucruri cu totul speciale, ce s-au întipărit adânc în mintea și sufletul meu. Agreabilul dialog cu domnia sa este publicat acum, la moment de sărbătoare pentru toți marinarii români, cărora le transmit gândurile noastre bune, urările noastre de sănătate și împliniri profesionale și personale!


- Domnule comandant, care este istoria navei la bordul căreia ne aflăm?
- Ca să discutăm despre istoria navei, aș dori să mergem înapoi în timp, pentrucă nava continuă tradiția marinei Militare de a avea un velier. Primul velier a intrat în serviciul Marinei Române în anul 1883. Este vorba de primul bric Mircea, care a fost construit în șantierul naval din Londra, tocmai ca o necesitate de a pregăti elevii Școlii de marină de la Galați. Primul bric era mai mic decât N.S. Mircea și, după 50 de ani de activitate, deci prin anul 1932, a început să iasă din exploatare ușor, ușor. Nava avea corpul din lemn și necesita reparații majore. Responsabilii Marinei s-au gândit că este benefic ca în serviciu să intre o altă navă școală. În aprilie 1938 a început, la șantierul naval Blohm&Voss din Germania, construcția actualei NS Mircea. Pe 22 septembrie 1938, nava a fost dată la apă. A fost botezată Mircea de către ambasadorul României la Londra, de către Ion Ghica. Din septembrie și până la 17 mai 1939 a călătorit către România. Ajunsă la Constanța, nava a primit drapelul național, pavilionul românesc.
- Care este însemnătatea ridicării pavilionului de luptă la navă?
- Pavilionul reprezintă la navă drapelul de luptă al oricărei unități și el reprezintă mândria și onoarea militară. Pentru mine, pavilionul este extrem de important, cu atât mai mult cu cât a fost decorat de președinte, în anul 2009, când nava a împlinit 70 de ani. A fost decorat aici, la Constanța, cu Virtutea Militară în grad de Cavaler. Un pavilion național decorat reprezintă pentru noi foarte mult și suntem mândri că servim nava aceasta, care este un simbol al Marinei Militare.
- Aminteați de botezarea navei de către ambasadorul României la Londra. Care este istoria numelui navei? Ce reprezintă galionul aflat în prova, sub bompas?
- Nava a primit numele domnitorului Mircea cel Bătrân, personalitate marcantă în istoria României, cel care a ajuns până la Marea cea mare. Galionul îl reprezintă pe Mircea cel Bătrân. De regulă, la navele velier, galionul reprezintă simbolul navei, este o figură marcantă a țării sub al cărei pavilion navigă nava, de care noi suntem mândri.
- Care sunt caracteristicile tehnice ale navei?
- Nava are 82 de metri lungime, 12 metri lățime, 44 de metri înălțime de la linia de plutire până în vârful catargelor, 5.40 metri pescaj, parte imersă. N.S. Mircea are două variante de propulsie. Motorul îl folosim la plecările de la cheu, la intrările în port, la trecerile prin strâmtori sau prin zonele cu navigație, unde trebuie să avem o atenție sporită. Nava are un echipaj de 58 de persoane: 6 ofițeri, 17 maiștri militari și subofițeri și 35 de solgați și gradați profesioniști. Pentru navigația cu vele, nava folosește 23 de vele, adică aproximativ 1800 m.p. de velă, deci o suprafață extrem de mare. Pentru navigația cu vele, în afară de echipajul permanent, mai este nevoie de 100-120 de persoane. Velele noastre sunt din material natural, este o textură de in cu cânepă, se manevrează extrem de greu. Parâmele sunt din sizal, un material natural. Toate activitățile sunt făcute manual, fiind necesari mulți oameni. Cei 100-120 sunt studenți ai Academiei Navale din anul II, elevi ai Școlii Militare de Maiștri de Marină, instructori. Echipajul unui marș de practică este de maxim 200 de persoane. Pentru marșurile mai lungi trebuie să avem obligatoriu medic chirurg și medic stomatolog.
- Care a fost primul marș al navei?
- Primul marș al navei a fost chiar în anul 1939. A fost organizat inițial ca un marș peste Atlantic. Evenimentele militare din acea perioadă au determinat reorganizarea marșului numai în Marea Mediterană, fiind vizitate porturi din Italia, Franța, Algeria... Prima traversare a Atlanticului a fost în 1976, când N.S. Mircea a participat pentru prima oară la Bicentenarul Americii, vizitând Coasta de Est a Americii. Ulterior, au mai fost două traversări ale Atlanticului, în 2004 și 2009. Spre marele meu noroc, am fost prezent la ultimele două traversări ale Atlanticului.
- Al câtelea comandant al navei sunteți?
- Al treisprezecelea! De-a lungul istoriei navei au fost 13 comandanți.
- Ce înseamnă practica marinărească pe N.S. Mircea pentru viitorii marinari?
- Din punctul meu de vedere este cea mai importantă practică. Toate țările cu bogată  tradiție marinărească își instruiesc viitorii ofițeri pe veliere și pe veliere de clasa A, așa cum este N.S. Mircea. Aici învață baza, învață marinăria, își dezvoltă calități psihico-fizice pe care poate nici nu știau că le posedă, învață lucrul în echipă, ajung să simtă că omul și nava formează un tot unitar, realizează că au un rost pe mare, învață să trăiască la bordul unei nave. Cred că este extrem de important să simtă nava, să simtă vântul, să simtă cum se mișcă nava bătută de curent și de val.
- Este un semn de recunoaștere a calității academice a școlii navale române prezența studenților străini la bordul navei, în cursurile de practică?
- Este un semn al notorietății și calității Academiei Navale faptul că are un velier pe care să-și pregătească studenții, încă de la începutul școlii de marină. De aici vine și o parte din notorietatea Academiei, recunoscută internațional. La noi se pregătesc studenți străini din țări cu o bogată tradiție marinărească, care știu ce înseamnă o pregătire pe un velier de clasa A.
- Ce implică pregătirea navei și a echipajului pentru plecarea în marș?
- Pregătirea navei începe de la finalul marșului trecut, pentrucă sunt o serie de activități planificate pe un velier. La finalul unui marș de instrucție trebuie să coborâm toate velele. Ele trebuie protejate de intemperiile din perioada de iarnă. Velele sunt coborâte din arboradă și depozitate în magazia de vele, care se află la bordul navei. Avem 23 de vele extrem de grele, pe care le dăm jos în fiecare an, la sfârșitul lunii octombrie, ridicându-le în martie-aprilie. După aceea, încep o serie de activități de verificare a întregii aparaturi. În prezent, nava este una dintre cele mai moderne nave, din punct de vedere al echipamentelor și instalațiilor aflate la bord. Urmează o perioadă oficială de mentenanță, în care executăm activități de reparații cu specialiști aflați în Forțele Navale. Oricând, la orice oră, specialiștii bordului din echipajul permanent al navei asigură mentenanța. Deci, toamna pregătim nava pentru perioada rece și primăvara pregătim nava pentru practica de vară. Verificăm velele, echipamentele, compartimentele în care vor locui studenții. La momentul sosirii studenților la bord, nava este pregătită din toate punctele de vedere pentru stagiul de practică. Indiferent că se află în apele naționale sau internaționale, nava trebuie să fie aptă și să asigure securitatea echipajului.
- Care sunt obiectivele practicii, urmărite prin planul de învățământ?
- Primul obiectiv și cel mai important este instruirea studenților, indiferent unde ne aflăm, indiferent că suntem pe mare sau în porturile în care acostăm. Instruirea este pe primul plan. Studenții trebuie să cunoască elementele de bază ale marinăriei, să cunoască cel puțin 10-15 noduri marinărești, să facă anumite lucrări de matelotaj, să cunoască principiile de funcționare ale instalațiile și echipamentele fiecarea specialități în parte. După aceea, în anii 3-4, ei merg la navele militare de luptă și acolo continuă detalierea funcționării echipamentelor, navigației navei izolate, în formații specifice navelor de luptă.  Pentru perioada marșurilor de lungă durată, se detașează la bordul N.S. Mircea profesorii de la Academia Navală, susținând pe navă sesiunea de examene, exact ca și în Academie. Vreau să spun că eu îi apreciez pe studenții care vin pe navă, pentrucă nu sunt niște condiții la bordul navei ca în cămin, unde ar putea învăța altfel. Meseria aceasta de marinar este o meserie de echipă și, în același timp, o meserie vocațională. Cei care vin și aleg să intre în sistemul Forțelor Navale sunt pasionați de marinărie. Pasiunea aceasta îi determină să învețe în orice condiții, îi determină să absolve Academia Navală cât mai bine.
- Care este relația cu omologii dumneavoastră și cum primiți reacțiile din partea lor, în raport cu ceea ce faceți cu studenții dumneavoastră?
- Reacțiile sunt foarte importante pentru mine și ele sunt primite după fiecare marș de instrucție, la nivelul Șefului Statului Major al Forțelor Navale, în urma executării stagiului de practică al studenților străini la bord. De asemenea, reacțiile sunt primite la finalul misiunilor navei. Noi participăm, de cele mai multe ori, la regate organizate de Asociația Internațională a Velierelor, în Marea Mediterană, Marea Nordului și peste Oceanul Atlantic. La acest tip de activități sunt prezente foarte multe veliere, nave școală ale țărilor reprezentative. Ne întâlnim cu navele surori ale N.S. Mircea. Avem aprecieri foarte bune la adresa navei noastre, la adresa pregătirii care se primește la bord și, probabil, că și acesta este motivul pentru care sosesc an de an studenți străini la bordul navei.
- Ați fost și dumneavoastră tânăr student. Ați visat, v-ați imaginat vreodată că veți ajunge comandantul N.S. Mircea?
- Eu aș îndrăzni să vă spun că, indiferent dacă își fac sau nu publice sentimentele, toți ofițerii de marină își doresc să comande, măcar pentru 1 an, N.S. Mircea, tocmai pentrucă este o navă deosebită și nu ai prea des în viață ocazia să comanzi un velier. Eu sunt mândru! Îmi place să spun că sunt un răsfățat al sorții și un mare norocos că am reușit să revin, după ani buni, la N.S. Mircea. În vara anului 1989 am executat stagiul de practică la bordul navei și în anul 2001 am fost numit ofițer secund. În anul 2006 am fost numit comandant. Este o mândrie și o onoare pentru mine să fiu la bordul N.S. Mircea. Este o onoare să fac parte din marea familie a N.S. Mircea! Spiritul acestei nave este peste tot, se află în sufletul fiecăruia. Sunt convins că orice student care a trecut pe la bordul navei are în inima lui o parte din N.S. Mircea!