Din când în când, viața ne aduce aminte că nu trebuie să ne punem mintea cu nimicarnița.
Când jegul iese la suprafață, împins de prostie și lipsă de responsabilitate,
este cazul să ne dăm de-o parte, să lăsăm lăturile să curgă, fără să ne
murdărească. Stăm așa, de-o parte, așteptând ca nimicarnița să piară pe limba
ei. Dacă lăturile nu curg și nimicarnița se încăpățânează să polueze mediul, avem
o singură variantă: ne transformăm în vidanjori, aruncând totul la groapa de
gunoi a istoriei. E drept că munca asta
cere un efort, dar merită: îi ferim pe mulți de riscul contaminării!
Asta facem noi, OAMENII!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu