luni, 23 decembrie 2013

24 DE ANI DE CÂND MOARTEA S-A MUTAT ÎN ROMÂNIA!



În decembrie ’89 s-a murit mult și fără rost în țara asta! Mult, căci loviturile de stat se legitimează cu sânge nevinovat. Fără rost, din moment ce lucrurile s-au schimbat aparent în bine.
De 24 de ani, în țara asta se moare pe tăcute. De foame, de disperare, de singurătate, de... Trecem indiferenți pe lângă moarte, fără să-i sesizăm prezența, căci ne-am obișnuit cu ea.
Tradiția ne-a învățat să punem lumânare la capul mortului. Nimeni nu ne-a învățat ce să facem când moare un popor.
De 24 de ani, spiritul ne moare, puțin câte puțin. Ne vom trezi, într-o zi, că el nu mai este. Ce vom face atunci? Mă tem că nu putem face nimic, căci mortul de la groapă nu se mai întoarce!
Sunt 24 de ani, de când moartea s-a mutat în România!
Încă mai avem timp să o declarăm „persona non grata”!
Depinde numai de noi!





AFACEREA HODORKOVSKI – SAH ȘI MAT, MARCA PUTIN!



Grațierea bruscă a lui Mihail Hodorkovski de către puternicul lider de la Kremlin a luat prin surprindere opinia publică. În culise, evenimentul a fost negociat și pregătit într-un mod ce reflectă direct inplicarea serviciilor de securitate.
Dincolo de emoția provocată de eveniment, rămân faptele:
De la încheierea celui de-al doilea război mondial și până în prezent, evoluția Europei a depins de cei doi mari actori: Rusia și Germania, via SUA etc.
Vladimir Putin are un trecut inpresionant ca ofițer KGB, pe teritoriul Germaniei de Est.
Principalul negociator al eliberării lui Hodorkovski, Hans-Dietrich Genscher își leagă destinul politic de perioada importantă a căderii blocului comunist și reunificarea Germaniei.
Subiectul dependenței de resursele rusești a fost mereu jenant pentru Germania. Ambițiile politice și puterea economică avute de Hodorkovski se constituiau într-o mare oportunitate pentru Germania.
Considerat unul dintre cei mai influenți oameni din Rusia, Mihail Hodorkovski a fost arestat în 2003 și condamnat, în 2005, la opt ani de închisoare pentru escrocherie și fraudă fiscală. Pedeapsa a fost majorată la 14 ani de inchisoare, într-un al doilea proces, în 2010, pentru "furt de petrol și spălare de bani" în valoare de 23 de miliarde de dolari.
Putin a supralicitat, considerând că o grațiere a lui Hodorkovski este posibilă dacă magnatul își asumă vinovăția. Liderul de la Kremlin a obținut exact ce urmărea: angajamentul că Hodorkovski nu mai este interesat de afaceri și politică. Nu a pierdut prea mult: Hodorkovski, în vârstă de 50 de ani, ar fi trebuit să fie eliberat, în condiții normale, în luna august a anului 2014.
Vladimir Putin a avut grijă să pună presiune pe negociatorii germani: parchetul rus a anunțat recent că omul de afaceri este anchetat și în alte dosare.
De cealaltă parte, administrația de la Berlin a punctat la capitolul imagine, dovedind opiniei publice că este preocupată de principiile democratice ce vizează drepturile omului. Poate că, prin toată această operațiune, a reușit și recuperarea unui om important pentru Berlin, cine știe?! Nu întâmplător, conferința de presă a lui Hodorkovski a fost organizată la Muzeul Zidului Berlinului, un loc încărcat de simbolistică.
În toată afacerea asta, am sentimentul că asistăm la un șah-mat, marca Putin!
Nu știu care este miza acestui joc mare, dar știu că ea este!
În rest, nu luați aceste rânduri ca pe niște judecăți de valoare!
Mi-am dat și eu cu părerea, așa, în timpul liber!
E la modă!

luni, 16 decembrie 2013

Mă plimb prin vise...



- pentru toți cei care, prin sacrificiul lor, au mai spălat din păcatele noastre -


Pentru o clipă, închid ochii
Și visele mă copleșesc!
Zăresc mulțimile de oameni,
Ce libertatea și-o doresc!
Trăiesc, prin vis, senzații stranii:
Eu sunt acolo, dar lipsesc!




În întunericul din casă
Eu, bulversată, mă trezesc!
Oare-am visat sau ...
Clipa, parcă, o trăiesc!
În juru-mi cad mereu ființe!
Cu toții au murit pentru dorințe!

E rece apa ce-mi clătește fruntea,
E rece gândul ce-mi străbate mintea!
E rece calculul făcut de EI,
E rece viața semenilor mei!

Și eu mă plimb, cuminte, printre vise!
Și eu mă plimb, cuminte, printre vise?
Poate că-aș vrea, dar gândul nu mă minte!
Și-o furie tăcută mă cuprinde!

Atât de proști suntem cu toții,
De ne lăsăm prădați de hoții
Ce și-au pus gheara peste neam,
Făcând peste cadavre bairam?

Pentru o clipă, închid ochii
Și visele mă copleșesc!
Aievea, văd un neam măreț
Clădit precum e muntele, semeț!

Nu știu de gândul meu e în zadar,
Căci simt că suntem marfă, în bazar!
Și, totuși, sper, cum speră disperatul!
Mă plimb prin vise, cum n-o face altul...

24 DE ANI DE LA REVOLUȚIE! REVOLUȚIE? CARE REVOLUȚIE???



SĂRBĂTORI LINIȘTITE, DOMNILOR!

vineri, 6 decembrie 2013

IN MEMORIAM COMANDOR NICOLAE BOZENOVICI!



L-am cunoscut pe Comandorul Nicolae Bozenovici în primăvara anului 2012. Am avut doi “complici”: Dănuț Albu ( un om cu pasiune pentru istorie și respect pentru înaintași ) și Dumitru Mihăilescu ( un om cu valori morale și valențe literare, despre care nu am cuvinte să scriu).  Mărturisesc că mi-am pregătit cu atenție întâlnirea programată a se desfășura acasă la domnul Bozenovici, fiind cuprinsă de acea emoție specială, pe care o am de fiecare dată când mă întâlnesc cu oameni deveniți depozitari ai istoriei. M-am documentat cu mare atenție, nedorind să scap ceva.
Am fost însoțită, în acest demers, de domnul Constantin Cumpănă, un om pe care îl prețuiesc pentru tenacitatea pe care o are în a reconstitui pagini întregi ale istoriei Marinei Române.
Comandorul Nicolae Bozenovici m-a întâmpinat în pragul ușii apartamentului său, situat la un etaj superior dintr-un bloc turn al Constanței.  Am descoperit un om minunat, plin de umor, modest, copleșit de emoția datorată atenției care i se acorda.
În ciuda pregătirilor pe care le-am făcut, Comandorul Nicolae Bozenovici a reușit, prin naturalețe și modestie, să mă copleșească, astfel că interviul nu a mai fost interviu! A fost, așa, o întâlnire de suflet, cu multe momente emoționante pentru mine!
Când am făcut filmarea, eram conștientă de inevitabilul moment în care domnul Bozenovici ne va părăsi. Cu toate astea, în sufletul meu, am sperat ca acest moment să fie cât mai îndepărtat! La scurt timp după întâlnirea noastră, cel care  absolvise Școala Militară de Maiștri, cel care a făcut războiul la bordul submarinului „Delfinul”, cel care a trecut în corpul ofițerilor de marină, cel care a devenit căpitan de cursă lungă, cel care a pătimit atâtea și atâtea în viață, a fost doborât la pat de o necruțătoare boală. După multă suferință, în noaptea de 30 noiembrie 2013, a părăsit această lume. Vestea m-a întristat! M-a întristat, căci mă gândesc la toți cei ca domnia-sa și mă întreb ce vom mai fi când nu-i vom mai avea! Cine nu ne va mai lăsa să uităm?



video

luni, 2 decembrie 2013

AVEŢI PUŢIN CURAJ?



Îmi petrec mult timp în satul meu. Satul meu, căci am decis să-mi leg existenţa de acest loc. Aproape izolat între păduri, satul acesta este colţul meu de rai! Aici, nimeni şi nimic nu-mi tulbură liniştea şi gândurile. Aici, timpul curge în ritmul lui normal, departe de vâltoarea nenaturală a marelui oraş. Aici, poţi să auzi cum ninge. Aici, poţi să auzi liniştea!
Sunt norocoasă? Nu! Sunt doar puţin curajoasă! 
Am avut curajul necesar de a lua o decizie, bazându-mi întreaga viaţă pe ea.
Am avut puţin curaj! Ce am descoperit, câtă linişte interioară, câte lucruri minunate...
Încercaţi şi voi!
Aveţi puţin curaj?

O FLACĂRĂ SEMEAŢĂ!



Iubesc focul! Exist datorită focului iubirii pătimaşe dintre părinţii mei. De la acel foc primordial, toată existenţa mea se leagă de forţa purificatoare a focului.
Stau şi urmăresc jocul flăcărilor. Nu sunt două care să semene! Fiecare flacără îşi caută drumul! Fiecare flacără vrea să fie puternică!
Deşi cu puţin timp în urmă am avut ocazia de a fi îmbrăţişată de flăcări, focul doar m-a sărutat pătimaş! Mă voi reîntâlni total, în drumul meu final, cu marele foc purificator!
Până atunci, voi continua să ard pentru fiecare dintre voi, cu speranţa că voi reuşi mereu să vă îmbrăţişez sufletul cu multă căldură, ca o flacără semeaţă!

TRICOLORUL DIN SUFLETUL FIECĂRUIA!?



Ne aducem aminte de tricolor la momente festive. Ziua Naţională este un astfel de moment. Mulţi sunt cei care afişează tricolorul de 1 Decembrie. Un gest frumos! Dar atât: un gest!
De la gest până la simţire, cale lungă! De ce nu poartă românii tricolorul peste an?
Bucuria de a-ţi afirma identitatea naţională, de a simţi româneşte, depăşeşte momentele festive. Aşa ar trebui să fie! În ciuda acelor lucruri care ne amărăsc existenţa cotidiană, nu trebuie să uităm cine suntem, de unde venim!
Cei care mă cunosc ştiu că am permanent în maşină o bucată de tricolor. Nu este o falsă paradă, este o stare de spirit, un mod de a trăi. Nu-mi strig sentimentele naţionale în piaţa publică! Nu mă inflamez atunci când nişte zănatici se trezesc dimineaţa că nu le place România!
Încerc, prin ceea ce fac, zi de zi, să nu-mi dezamăgesc înaintaşii!
Încerc, prin ceea ce fac, zi de zi, să nu-mi uit rădăcinile!
Încerc, prin ceea ce fac, zi de zi, să dau un exemplu bun celor din jur!
Încerc, prin ceea ce fac, zi de zi, să...
Cât de greu este să încercăm împreună?