joi, 27 februarie 2014

DUMNEZEU ARE UN PLAN!



Dumnezeu a fost bun cu Sfinția Sa Pr. Antoniu Zamfir! L-a înzestrat cu atâtea calități, cum la puțini muritori mai vedem. Atât de priceput este Pr. Antoniu Zamfir, încât se poate ocupa cu profesionalism și talent de mai multe domenii: este preot slujitor ( onorific!) la parohia tatălui său, un distins preot craiovean; este cadru universitar în cadrul Departamentului Arte al Facultății de Litere Craiova; este manager al Operei Române Craiova; se ocupă de coordonarea unui cor bărbătesc bisericesc; este...tot ceea ce își dorește!
Cum a socotit Dumnezeu toate acestea habar nu am, dar sigur are un plan mare cu Sfinția Sa.  Altfel, nu-mi imaginez cum are timp fizic Pr. Antoniu Zamfir să se ocupe de toate. Dacă vă gândiți să fiți cârcotași, vă rog să cugetați la cât se sacrifică Sfinția Sa ca să facă față la toate încercările, să-și îndeplinească misiunea. Căci, greu ne-ar fi viitorul cultural și educațional fără sacrificiul său.
În seri târzii, retras în liniștea biroului managerial, Sfinția Sa cugetă adânc și cu modestie la greaua sa misiune, în timp ce vălătucii de fum de țigară afumă discret icoana cea mare, atârnată pe perete, deasupra capului cucernicului nostru preot. Dumnezeu să-i ajute!

miercuri, 26 februarie 2014

CE „VRĂJI” A MAI FĂCUT SFINȚIA SA!?



Pe zi ce trece, nu încetez să mă minunez! Am crezut ( ce naivitate! ) că Sfinția Sa Pr. Antoniu Zamfir nu va cădea în păcatul de a continua să facă abuzuri împotriva mea, din poziția de manager al Operei Române Craiova.

Ei bine, m-am înșelat! După ce zile în șir a ținut la sertar cererea mea de a-mi elibera o copie a condicii de prezență din luna ianuarie 2014 ( am scris despre acestă situație în materialul ABUZURILE DOMNULUI ANTONIU ZAMFIR CONTINUĂ!? ), Sfinția Sa Pr. Antoniu Zamfir mi-a răspuns că „întrucât legislația nu prevede obligativitatea angajatorului de a elibera copii după condica de prezență a salariatului, consider că nu este necesar să eliberăm o astfel de copie...

Dacă Sfinția Sa Pr. Antoniu Zamfir nu cunoaște legile după care este obligat să-și desfășoare activitatea ca manager este grav. Dacă Sfinția Sa Pr. Antoniu Zamfir se face că nu cunoaște legile după care este obligat să-și desfășoare activitatea ca manager este foarte grav. Tot atât de grav este și faptul că încearcă să se acopere, prin abuz împotriva unui angajat demisionar.

Cum nu mă plătește pentru a-i oferi consultanță juridică, nu îi voi spune acum Sfinției Sale Pr. Antoniu Zamfir care este cadrul legal și ce obligații are, dar voi face ceea ce face orice om ale cărui drepturi sunt îngrădite și care este supus la abuzuri: mă voi apăra!

Conform legilor în vigoare! Acelea pe care Sfinția Sa Pr. Antoniu Zamfir nu le știe sau se face că nu le știe!


joi, 20 februarie 2014

ABUZURILE DOMNULUI ANTONIU ZAMFIR CONTINUĂ!?

Cunoscându-l bine pe domnul Antoniu Zamfir, am fost convinsă că, după numirea sa ca manager, va face tot ce poate să scape de câțiva oameni din instituție, printre care mă număr și eu. De ce? Toți cei care știu cine ești și de ce ești capabil, trebuie să dispară, căci altfel nu poți să-ți consolidezi poziția de lider! Practică veche!

În aprilie 2013, domnul Antoniu Zamfir a luat decizia de a-mi restrânge atribuțiile de serviciu. Decizia a fost verbală, fără modificarea fișei postului ocupat de mine. Practic, mi-a comunicat faptul că numita Claudia Gorun ( fostă Răciulă ) se va ocupa de relațiile cu presa, urmând ca eu să funcționez ca “tampon” între biroul imagine și biroul organizare spectacole. La acea dată am făcut o glumă, comunicându-i domnului Antoniu Zamfir că prefer să fiu...O.B., nu tampon!
La câteva zile după această întâlnire, m-am adresat în scris domnului Antoniu Zamfir, solicitându-i să-mi comunice care sunt criteriile administrative, legale și morale, care stau la baza deciziei de diminuare a sarcinilor mele de serviciu. Ce credeți că a răspuns acesta? Vă spun eu: mi-a comunicat că sarcinile mele au rămas aceleași, conform fișei postului și că „sarcinile referitoare la relația cu mass-media nu erau prevăzute explicit în fișa postului dumneavoastră; “promovarea imaginii instituției prin mijloace adecvate”, nefăcând referire explicit la acest lucru.”
Nu am înțeles nici până acum ce înțelege domnul Antoniu Zamfir prin “promovarea imaginii instituției prin mijloace adecvate” și nici nu vreau să știu. Îmi este de ajuns să văd cum scrie, atunci când nu preia alte texte cu copy-paste!
Până în decembrie 2013, singurul lucru de care m-am ocupat a fost să pun afișe în avizierul instituției ( atunci când am avut ce să pun, în timp util! ) și să asigur afișarea poliplanului pe fațada instituției ( atunci când el a fost făcut în timp util ! ).
Brusc, pe 10 ianuarie 2014, numita Claudia Gorun ( fostă Răciulă ) a semnat un referat în care informa că nu am fost la serviciu în data de 18 și 19 decembrie 2013, precum și în data de 07 ianuarie 2014. Aici avem două probleme de fond: de ce tocmai pe 10 ianuarie a fost înregistrat un astfel de referat și de ce 3 zile trecute în referat? Răspunsul este simplu: pentru a forța desfacerea contractului de muncă de motive disciplinare. Deranjant pentru cei doi ( Antoniu Zamfir și Claudia Gorun –fostă Răciulă ) este faptul că în acele zile condica de prezență este semnată de mine.
Partea interesantă abia acum urmează: drepturile mele salariale, aferente lunii ianuarie 2014, au fost diminuate, prin tăierea unui număr de 26 ore după cum urmează:
07.01. 2014 – 3 ore
10.01.2014 – 2 ore
11.01.2014 – 8 ore
14.01.2014 – 2 ore
15.01.2014 – 2 ore
22.01.2014 – 4 ore
24.01.2014 – 5 ore
Întâmplarea face că toate aceste ore au fost tăiate în pontaj, în condițiile în care eu am semnat condica de prezență, fără ca în acest document să existe vreo oră tăiată. Cel puțin la data de 16.01.2014, primele 5 zile cu ore tăiate în pontaj, nu figurează cu ore tăiate în condică. Cine semnează pontajul? Claudia Gorun (fostă Răciulă) și Antoniu Zamfir!
Am cerut să mi se comunice motivul diminuării drepturilor salariale. Ce mi s-a răspuns?
“După cum știți, începând cu data de 20 ianuarie 2014 vă aflați în perioada de preaviz în urma demisiei înaintate…Așadar, acordarea drepturilor salariale pe luna ianuarie, are la bază foaia colectivă de prezență cu evidența orelor efectiv lucrate, întocmită de persoana cu atribuții în acest sens din compartimentul imagine și vizată de managerul instituției, pe care o atașăm în copie.”
Să o luăm pe rând:
  1. Eu am cerut să mi se comunice motivul, nu să mi se explice ceea ce știu;
  2. Orele tăiate, în majoritate, sunt din zile anterioare demisiei mele;
Am cerut, în data de 11.02. 2014, eliberarea copiei xerox a condicii de prezență, aferentă lunii ianuarie 2014.
Din 11.02.2014 și până în prezent nu am primit acea copie. Dacă domnul Antoniu Zamfir se străduiește să-mi răspundă cumva că aceasta are nu știu ce regim, îi aduc în atenție că mi-a pus la dispoziție copie după foaia colectivă de prezență (pontaj), deci un astfel de argument ar fi penibil. Dacă domnul Antoniu Zamfir se străduiește să ascundă faptul că peste semnătura mea, în condica de prezență s-au operat ulterior modificări, îl informez că acest gest poate să fie tradus juridic cu tentă penală. De asemenea, îl rog pe domnul Antoniu Zamfir să înceteze orice fel de abuz împotriva subsemnatei și să procedeze la soluționarea ultimei mele cereri, spre a nu-mi îngrădi dreptul constituțional de a mă adresa justiției.
P.S. Întâmplător, eu pot să probez tot ceea ce afirm și fac.
P.P.S. O persoană, pe care o respect, m-a rugat să mă potolesc, căci i s-a transmis că ar fi bine să-mi comunice că este cazul să fiu atentă până unde întind coarda. Ei bine, mi-a comunicat!  Cât despre coardă, depinde de tipul ei: coardă de vioară, de pian sau...vocală!
În rest, să auzim de bine!

luni, 17 februarie 2014

II. BUNUL MANAGER ȘI PROIECTUL SĂU...



Memoria colectivă este scurtă. De cele mai multe ori, ea înregistrează un eveniment pentru puțin timp, fără să intre în detalii demne de atenție publică.
Cum a trecut destul timp de la înscăunarea domnului Antoniu Zamfir ca manager al uneia dintre cele mai importante instituții de cultură din Craiova, este momentul să ne reamintim ce și cum a scris în proiectul său de management și cum stau lucrurile acum.
Precizez, de la început, că nu voi supune atenției problemele de gramatică, căci aș risca să vă plictisesc, datorită numărului impresionant.


Preocupat de imaginea instituției, domnul Antoniu Zamfir scria în proiectul său:
“Cunoașterea activității instituției de către publicul larg se rezumă la afișele de spectacole postate la sediu și în câteva puncte de afișaj din centrul orașului precum și la articolele de presă, puține la număr, după cum vom vedea ulterior.”
Acum, în anul de grație 2014, lucrurile stau mult mai bine, astfel că afișele lipsesc chiar și din avizierele instituției! În multe cazuri, spectatorii sunt informați în luna februarie despre spectacolele curente din luna...ianuarie! Dar, mergem înainte, cu profesionalism!
Atunci când, într-un final, apar și afișele, ele arată așa:

 Spectacol desfășurat în luna NOIMEBRIE!


“Fiind o instituție cu activitate complexă, acțiunile ce trebuiesc întreprinse pentru îmbunătățirea promovării imaginii și activității acesteia obligatoriu vor fi următoarele:
...tot pe termen mediu și lung se va desfășura o activitate susținută de marketing în vederea convingerii populației din orașele și comunele apropiate să vină în sala teatrului.”
 Obligatoriu, am înțeles! Numai că nu prea știu cum vine asta cu marketingul care să convingă…culturalizarea maselor de oameni ai muncii, bla, bla, bla...tovarăși, încolonarea, în ținută festivă! Oricum ar fi, obligatoriu nu s-a realizat!

Tot la capitolul obligatoriu:
“Promovarea celor mai bune cadre artistice ale instituției și reputați muzicieni din țară și străinătate.”
Nu știu ce sentimente vă încearcă citind astfel de texte, dar pe mine mă încearcă mândria proletară! Mă simt ca în vremurile apuse și mă bucur de faptul că mai există urmași de nădejde! În alt plan, atât de bine au fost promovate cele mai bune cadre artistice ale instituției, încât acestea, sătule de atenția care li s-a acordat, au plecat pe rând din instituție. Așa s-a ajuns la situația paradoxală de a avea ditamai opera fără garnitură proprie de soliști! Trăiască!

Trecem la “obiective strategice de imagine” și găsim unul singur! Și ăla alambicat tare: “Principalul obiectiv va fi dezvoltarea mediului cultural autohton prin oferirea de servicii cultural-educative și sociale, prin colaborare cu diverse instituții și organizații din țară sau străinătate, ale căror resurse pot asigura baza logistică necesară unei bune desfășurări a programelor culturale și sociale. În acest sens, Teatrul Liric va efectua turnee sau spectacole dedicate Zilei Europei, Zilei Naționale a României sau cu prilejul unor importante sărbători religioase, naționale și europene.”
Eu zic că e bine să dezvoltăm mediul cultural autohton, dar nu înțeleg cum să facem asta prin colaborare cu instituții și organizații din țară și străinătate. Să sărbătorim așa, propagandistic, diverse zile, nu e rău! Mai ales cu resursele altora. Căci, o știm cu toții, nu poți să ai o bază, fără bază logistică. Dar să vrei să o arzi cultural pe la sărbători religioase...Eu zic să nu se rateze cumetriile, cununiile și mai ale înmormântările, căci acolo se lasă și cu ceva pomană!

La capitolul  “Modalități și strategii de promovare/publicitate”  scrie frumos așa:
“crearea unui site interactiv cu forum care va fi conectat prin link cu site-uri importante din domeniu; în prezent (anul 2012), Teatrul Liric are un site doar în construcție;”
Ei bine, pentru-că nu descopăr eu apa caldă, vă informez că și în prezent (anul 2014), Opera Română Craiova are un site doar în construcție!

La capitolul “Teatrul Liric în patrimonial cultural european” avem următorul obiectiv:
“Montarea unor titluri din repertoriul românesc în vederea promovării valorii creației naționale specifice prin organizarea de spectacole atât la sediu cât și în turnee și deplasări în țară și străinătate, participări la festivaluri de profil, precum și reprezentații la centrele culturale românești din străinătate.
Propuneri spectacole:
Dramă la mânăstire – Constantin Ungureanu
Uite tata nu e tata – Florin Comișel
Mușchetarii Măgăriei Sale – Constantin Ungureanu”
Trecând peste faptul că, în cazul celor trei titluri, nu vorbim de montări propriu-zise, ci de repuneri în scenă, până acum nu s-a mișcat nimic în acest sens. Mai trebuie spus că ideea reluării acestor spectacole se discută de ani buni în instituție, aceasta nefiind inițiativa domnului Antoniu Zamfir. Dacă până acum nu s-a realizat acest obiectiv, nutresc speranța că cele trei titluri vor fi oferite publicului craiovean în stagiunea 2014-2015, ultima din mandatul domnului Antoniu Zamfir!

“Inițierea unui program dedicat copiilor și diversificarea lui prin crearea unui festival dedicat liceelor. Se vor forma cercuri artistice urmărindu-se capacitatea de a trezi și dezvolta abilități de comunicare și descoperirea talentelor.”
Asta sună ( că tot e vorba de muzică!) precum cântecul acela:  “Noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii...”. Inutil să mai spun că a rămas doar pe hârtie!

Dacă ați reușit să vă năuciți, încheiem glorios:
“Congruența între factorul artistic și cel socio-educativ și moral este finalitatea absolută a demersului nostru.”
Fără comentarii! Am zis!

P.S. Întrebați orice psiholog și vă va spune același lucru: coerența în exprimare ( verbală sau scrisă ) este direct proporțională cu...ați ghicit: coerența în gândire!
P.P.S. Mă opresc aici, rugându-vă să vă rugați ( tot suntem în domeniu!) pentru viitorul unei instituții care merită mult mai mult decât are!

sâmbătă, 15 februarie 2014

BUNUL MANAGER ȘI PROIECTUL SĂU...



- partea întâi -

Memoria colectivă este scurtă. De cele mai multe ori, ea înregistrează un eveniment pentru puțin timp, fără să intre în detalii demne de atenție publică.
Cum a trecut destul timp de la înscăunarea domnului Antoniu Zamfir ca manager al uneia dintre cele mai importante instituții de cultură din Craiova, este momentul să ne reamintim ce și cum a scris în proiectul său de management și cum stau lucrurile acum.
Precizez, de la început, că nu voi supune atenției problemele de gramatică, căci aș risca să vă plictisesc, datorită numărului impresionant.

Așadar, să o luăm de la început:

“Lumea se schimbă în jurul nostru. Cutumele dispar, în locul lor apar noi provocări. Muzica a ajuns să inunde cotidianul: este peste tot, ne acompaniază pe drum, la cumpărături, acasă. Datorită acestui factor, destinul muzicii e preluat de o piață culturală aflată în expansiune, de un mediu muzical globalizat și de un flux al banului ce impune o revizuire a modelelor culturale pentru publicul meloman.”
 Observații:
  1. Este corect: lumea se schimbă în jurul nostru! Atât de surprinzătoare este descoperirea făcută de domnul Antoniu Zamfir, încât acesta a simțit nevoia să înceapă elaboratul proiect de management cu această afirmație. Acum ceva timp, am avut ocazia să constat ceva asemănător, numai că nu am simțit nevoia să o scriu. Am ocazia, în acest context: Lumea se schimbă! De caracter!
  2. Cutumele nu dispar! De aceea sunt cutume!
CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume.
  1. Neavând ce face, muzica inundă cotidianul! Cum asta nu e destul, ea se ține după noi pe drum, la cumpărături, acasă, de parcă ar fi un sereist pensionat, fără ocupație. Din cauza asta, destinul muzicii e preluat de un flux al banului ce impune revizuirea modelelor culturale! Vorba cântecului: bagă bani, bagă bani! Rămâne să aflăm unde!


“Vechiul obicei al culturii noastre, sincronizarea cu Occidentul, a intrat în altă fază de dezvoltare. Este timpul să ne arătăm îndrăzneala spirituală, să ne afirmăm autenticitatea simțirii și capacitățile inovative.”
  1. Îndrăzneala spirituală?
SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] — Din fr. spirituel.

  1. Autenticitatea simțirii?
SIMȚÍRE, simțiri, s. f. 1. Faptul de a simți; sensibilitate (1). 2. Trăire afectivă, afect, sentiment. 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fără simțire = fară cunoștință; leșinat. ◊ Expr. A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine. ♦ (Rar) Simț (1). 4. (înv. și pop.; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. — V. simți.
Să înțeleg de aici că simțirea, dacă nu ar fi autentică, ar putea să fie nesimțire?
3. Capacitățile inovative? În operă, acolo unde există și vor exista cutume, indiferent că acest lucru place sau nu?

“Așadar, unul dintre concurenții pe piața ofertei culturale din Craiova este Filarmonica “Oltenia”. Privită ca potențială concurentă, Filarmonica devine un obiectiv pe care instituția Teatrului Liric trebuie să îl folosească precum o țintă. Teatrul muzical se poate distinge și caracteriza specific printr-o bună adaptabilitate și diversificare, o versatilitate a actului spectacular, sincretismul formulelor scenice ducând către o diseminare accentuată a produsului artistic către spectator.”

Observații:
      1. Numai un necunoscător poate să creadă că Filarmonica “Oltenia” este un concurent! Acest lucru ar fi posibil dacă cele două instituții de cultură ar promova același gen muzical. Cum nu cred că este vorba despre necunoaștere, cred că este creată o țintă falsă, spre a putea scrie așa, mai...elaborat!
      2. Versatilitatea actului spectacular?
VERSATILITÁTE s.f. Nestatornicie; lipsă de fermitate.
SPECTACULÁR adj. v. impresionant, scenic, spectaculos, teatral.
  1. Sincretismul formulelor scenice?
SINCRETÍSM, sincretisme, s. n. 1. Contopire a unor elemente eterogene aparținând unor arte diferite (literatură, muzică, dans etc.), caracteristică folclorului și mai ales fazelor primitive de dezvoltare a culturii, când diferitele arte nu erau încă diferențiate. 2. (Fil.) Reunire a unor elemente eterogene aparținând unor doctrine filosofice diferite sau unor religii diferite.



P.S. În următoarea parte, vom intra în probleme de fond. Fiți pe fază!

joi, 13 februarie 2014

Tel maître, tel valet!




Când ai parte de o confruntare în care adversarii sunt cu mult sub nivelul tău, îți vine scârbă! Atât de acut este sentimentul, încât simți nevoia fizică de a voma pe proști! Deși înțelepciunea populară este plină de vorbe de duh, eu apelez, în mod justificat, la francezi. Dacă e să justific, este foarte simplu: este cea mai simplă formă de a explica !
Să o iau de la început: când ai parte de o confruntare, te aștepți ca adversarii tăi să fie cel puțin la fel de inteligenți ca tine! Altfel, toată confruntarea devine derizorie! Ajungi să stai și să te gândești până unde poate merge diletantismul și prostia! Și tot tu găsești răspunsul: până la infinit!
M-am întrebat ce le animă pe slugi în perpetuarea prostiei. Răspunsul este simplu: slugărnicia, complectată de prostie! După ce mi-am răspuns, nu am avut decât să constat că mi-a rămas un singur lucru de făcut: să mă amuz de prostia stăpânilor și a slugilor, în egală măsură!
Mai mult de atât, nici nu am ce să comentez! Să comentez prostia? Să comentez gesturile unor penibili? Pardon, nu!

Rămâne, ca și concluzie: Tel maître, tel valet!

În traducere, pentru “intelectuali”: SICTIR,  MĂI PROȘTILOR!


vineri, 7 februarie 2014

Dacă ești manager adevărat...



Pe zi ce trece, am sentimentul că am nimerit într-o piesă ce se derulează după un scenariu de proastă calitate, scris de un damblagiu. Tot aștept să apară cineva, să-mi spună că piesa s-a terminat. Tot aștept...
Când îți dorești din tot sufletul să ajungi manager, trebuie să știi că, în afara suportului moral de care te bucuri din partea apropiaților tăi, fără competență profesională și fără decizii obiective, ai toate șansele să distrugi instituția la cârma căreia ai fost numit. Iar instituția aceea nu este jucăria personală, ea aparține comunității, în ea își desfășoară activitatea oameni cu familii, responsabilități sociale etc. Deci, nu poți să mergi pe ideea că vei avea sprijin de sus și asta ține loc de performanță.
Când ești manager cu adevărat, nu poți să te ascunzi după tot felul de paravane, atunci când lucrurile nu merg sau merg prost. Nu poți să spui că nu tu ești responsabil pentru ceea ce face un solist pe scenă, căci tu l-ai angajat. Nu poți să spui că nu este răspunderea ta, atunci când comunicarea, publicitatea și afișajul sunt la pământ, căci tu ai angajat marele specialist. Nu poți să spui că nu este responsabilitatea ta, atunci când nu ai garnitură de soliști la scenă și cheltuiești sume importante cu soliști invitați, pentru a putea ține spectacolele. Nu poți să spui că nu este responsabilitatea ta, atunci când izolezi actori cu vastă experiență și îi ții acasă, pe motiv că ți se pare ție că sunt bătrâni. Nu poți să nu răspunzi la întrebări simple, cum ar fi:
-      cine este proprietarul scenei mobile, pe care instituția a ținut spectacolele din cartierele orașului, din anul 2013?
-  a fost închiriată această scenă? Dacă da, cu ce sume, din ce resursă bugetară?
-      de ce s-a pensionat tenorul Stelian Negoescu?
-      de ce nu mai cântă la Craiova soprana Doina Sărsan?
-      de ce a preferat să-și dea demisia tenorul Ion Sandu Filip?
-    de ce a fost dată afară soprana Anca Pârlog și cine răspunde dacă instituția va pierde procesul intentat de aceasta?
-        de ce și-a dat demisia soprana Georgeta Grigore?
-    de ce a fost trimis în fața comisiei de disciplină  instrumentistul Florin Marian Zamfir?
-       de ce i s-a retras contabilului șef al instituției viza de control financiar și a fost dată această responsabilitate altei persoane?
-    de ce a fost pus să regizeze un spectacol directorul artistic al instituției (actor), în condițiile în care instituția are regizor? A fost plătit pentru acest lucru? Dacă da, care este suma?
-       câți oameni vor mai pleca din instituție, dați afară sau prin demisie?

Întrebările sunt așa... doar câteva! Nu cred că are cine să răspundă la ele!
Trist este faptul că acesta nu este un caz izolat.
Există o vorbă: peștele de la cap se împute! Da, dar se curăță de la coadă!

miercuri, 5 februarie 2014

LA MULȚI ANI, DOMNULE GENERAL ION DOBRAN!

Născut la 5 februarie 1919, la Văleni Podgoria ( Argeș ), Generalul aviator Ion DOBRAN a luptat, în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, ca pilot de vânătoare în Grupul 9, Escadrila 48.
A fost doborât de 3 ori. A supraviețuit tuturor încercărilor la care viața la supus.
Generalul aviator Ion DOBRAN este un intelectual rasat, un om care nu este capabil să spună o vorbă rea despre cineva. La 95 de ani, crede cu aceeași tărie în idealurile care i-au călăuzit pașii prin viață.
Dincolo de marile bătălii aeriene care i-au marcat existența, Generalul aviator  Ion DOBRAN continuă să fie un om deschis, cu un suflet mare, un exemplu viu al onoarei și demnității militare.
Astăzi, la împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani, îi dorim domnului General aviator Ion DOBRAN mulți ani cu sănătate, spre a putea să ne bucurăm de experiența și tăria domniei-sale de caracter,  așa cum se cuvine, având privilegiul de a ne bucura că avem între noi un AS AL AVIAȚIEI MILITARE ROMÂNE!
LA MULȚI ANI, DOMNULE GENERAL ION DOBRAN!