vineri, 28 martie 2014

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MASONI: VĂ ROG SĂ FIȚI ATENȚI LA FRATELE ANTONIU ZAMFIR!



Pentru a  nu lăsa loc de interpretări, voi spune de la început că nu am nimic împotriva Masoneriei și a masonilor. Cunosc mulți masoni, oameni de caracter, cu o conduită impecabilă. Numai că...
Faptul că Antoniu Zamfir este mason, nu este o problemă pentru mine. Problema este alta: deși Masoneria este o structură discretă ( nu secretă!), fratele Antoniu Zamfir nu se sfiește să-și etaleze calitatea de mason, atunci când semnează ca manager al Operei Române Craiova. Poate că nici asta nu ar fi o problemă, numai că, profitând de schimbarea de denumire a instituției, fratele Antoniu Zamfir a introdus simbolistica masonică în sigiliile ( ștampilele ) unei instituții publice! Aici, avem o problemă, noi toți! Nefiind o instituție masonică, ci una publică, finanțată din bugetul local, s-ar putea ca mulți să fie tentați să arunce în responsabilitatea Masoneriei orice faptă a fratelui Antoniu Zamfir, săvârșită în calitatea sa de manager de instituție.
Eu nu cred că masonii se bucură de modul în care fratele Antoniu Zamfir pune reflectoarele pe Masonerie! Cunosc mulți masoni, manageri de instituții, care nu au impus simbolistica masonică pe sigiliile instituțiilor pe care le conduc! Există riscul major ca oamenii, neștiind exact ce este masoneria, având și un sentiment de teamă, să ajungă la reacția inversă: să înjure Masoneria pentru tot ce face Antoniu Zamfir! La cota zvonului public, lucrurile se amplifică...nu insist în explicații!
De aceea, vă rog să analizați cu atenție ceea ce am comunicat! Fiți atenți la fratele Antoniu Zamfir! Așa cum încalcă dogmele religioase, fiind singurul preot ortodox pe care l-am văzut fumând în spații publice, tot așa poate să încalce și dogmele masonice...Cine știe? Nu pot să spun că ați greșit, dar cred că v-ați pripit când l-ați primit în mijlocul vostru pe tânărul Antoniu Zamfir! Dacă nu sunteți atenți, pot să pariez că veți avea mari surprize!

NU ÎȚI ESTE RUȘINE, DUDUIE?




Nu cred, căci rușinea ține de educație, de caracter. Dumneata, prin felul în care te comporți, nu dai dovadă de așa ceva. Nu am reușit să înțeleg ce te mână în...luptă! Cu experiența profesională stai prost, cu relațiile interumane tot așa...deci? Chiar nu reușești să-ți dai seama că ești folosită într-un mod grosolan? Că, la o adică, dumneata vei trage ponoasele?
Nu, nu cred că-ți dai seama...altfel ți-ai vedea de treburile dumitale!
Dar nu, dumneata te încăpățânezi să spui și să scrii lucruri urâte, despre oameni pe care nici măcar nu-i cunoști! Asta e! Pentru-că tot ești ambițioasă, te informez că există o regulă, în instituții: dacă vezi, să nu spui; dacă spui, să nu scrii; dacă scrii, să nu semnezi; dacă semnezi, să nu te miri!
Culmea este că dumneata, fără să vezi, fără să știi, te-ai  apucat și ai scris, ba ai și semnat!
Dacă aș avea înclinații mistice, ți-aș spune: să-ți dea Dumnezeu după suflet! Din fericire pentru mine, nu sunt mistică și nici nu mă obsedează personaje ca dumneata!
Singurul lucru pe care îl doresc este să ai puterea să-ți răspunzi la întrebarea din titlu! Atât!

P.S. Nu dau numele personajului, căci nu merită atâta atenție! Este doar un fapt divers! Neglijabil în ecuația oricărui joc serios și inteligent! Un fapt divers pe care l-am întâlnit într-un vis urât!
P.S. 1. Dacă aveți prin preajmă vreun personaj care este dispus să reclame oricui că ați încercat să-l amenințați, că l-ați jignit, că i-ați făcut și dres, aveți două variante: ori ocoliți perimetrul de manifestare al personajului, ori chemați ambulanța! La Bălăceanca e mai sigur! Pentru personaj!

luni, 17 martie 2014

Arta la sticlă, specialiștii cu livret și zborul razant prin gramatică!

Azi am studiat cu mai multă atenție mecanismul de promovare a imaginii Operei Române Craiova pe Facebook. Brusc, am înțeles care este secretul!

Sub atenta supraveghere a managerului pr. Antoniu Zamfir, serios motivați de arta la sticlă atent îmbuteliată, specialiștii în imagine și-au luat zborul către performanțe profesionale greu de imaginat! Din zborul lor razant, au trântit repede cu LIVRETUL Contesei Mariza de pământ! Ori nu au habar că în cazul nostru este vorba despre LIBRET, ori zborul i-a amețit și s-au gândit că ar fi indicat să se înroleze, cu tot cu biata contesă!
Tot din zbor, au postat un afiș pentru spectacolul dedicat sărbătoririi Zilei Naționale, afiș prin care suntem informați că ne vor încânta „formațiile DISTINTO și FUEGO”. Aici avem o problemă de abordare: ori FUEGO este el însuși o formație, ceea ce nu exclud, ori specialiștii au probleme mai de gramatică! Cum nu m-am lămurit la prima strigare 
(aia, conform cu livretul!), am avut ocazia să aflu că, din păcate, FUEGO nu este o formație, el însuși! Afișul pentru Crăciun la Operă este clar: avem orchestra, corul și soliști ai...și mai avem „invitați speciali TRUPA DISTINTO”. Diferența dintre plural și singular o regăsiți, desigur, în arta la sticlă! La sticlă, e drept, dar atent îmbuteliată! Dacă mă întrebați pe mine, cred că specialiștii Operei Române Craiova ar trebui să încerce și la butoi, căci este mult mai limpede...arta! Nu tulbură neuronul! Care neuron? Ăla hotărât să intre în grevă generală, plictisit de atâta singurătate!
Până la butoi, mobilizați-vă nițel și ștergeți de pe Facebook postările! Cu profesionalism și mult talent! Ceea ce nu se mai vede nici nu a existat! Nu este așa? Spor la treabă!

luni, 10 martie 2014

SFAT PETRU JIGODII: FERIȚI-VĂ DE OAMENII DREPȚI!



M-am născut într-o familie cu valori morale! Am fost crescută în spiritul respectului pentru adevăr și onoare! Am avut șansa ca înaintașii mei să fie oameni de care sunt mândră! Dincolo de orice interes meschin, am pus valori morale care îmi guvernează existența! Am avut de pierdut! Poate că voi pierde, în viitor! Singurul lucru de care sunt mândră este respectul pe care îl am față de înaintașii mei, respect pe care fac tot posibilul să-l imprim în conștiința urmașilor mei! Sunt un OM mândru! Mândru de originile mele, mândru de înaintașii mei, mândru de mine și de urmașii mei, căci am convingerea că valorile morale în care cred, pentru care lupt,  nu se vor pierde!
Încercările prin care trec sunt doar o dovadă a meschinăriei și imoralității unor caractere mici! Caractere ce vor fi șterse  din cartea evoluției umane!
Cred în moralitate, în ciuda faptului că mă lovesc zilnic de imoralitate! Cred în oameni, în ciuda tuturor celor care zilnic mă dezamăgesc! Cred în  viitorul acestui popor, în ciuda tuturor fariseilor care ne ocupă existența! Cred în adevăr și dreptate! Cred în dreptatea divină, care se ridică dincolo de circul ieftin al fariseilor slujitori! Cineva mi-a spus că Diavolul ia fața slujitorilor lui Dumnezeu, atunci când vrea să înșele și să ducă pe calea pierzaniei sufletele nepregătite. Am cugetat mult la acestă vorbă, spusă  de un înalt prelat! Am ajuns la o singură concluzie: indiferent de încercările prin care trec, nu voi renunța niciodată la valorile morale în care am fost crescută! Nu e zi din viața mea, în care să nu mă gândesc la reproșul pe care mi l-ar face bunicii mei și la dezamăgirea pe care ar avea-o părinții și copilul meu!  Celor care calcă în picioare orice normă morală, le adresez o întrebare simplă: cum aveți tupeul să vă priviți în oglindă?
Desigur, întrebarea este retorică!
Nu aștept răspunsuri de la jigodii și farisei!
DE ACEEA LE DAU UN SFAT: FERIȚI-VĂ DE OAMENII DREPȚI!


ISTORIC CU ... IMPROVIZAȚII LA OPERA ROMÂNĂ CRAIOVA!



Că specialiștii de la Opera Română Craiova nu au capacitatea de a scris un text original, nu este o crimă, deși pretențiile…
Să copiezi texte scrise de altul, nu este o crimă, atât timp cât pui ghilimele și precizezi frumos sursa textului ( autor, lucrare, editura și anul apariției etc.).
Să faci pe deșteptul, să iei textul scris de altul, să-l modifici, pe ici, pe colo, să nu precizezi nimic, asta se numește furt de proprietate intelectuală. E povestea aia din legea dreptului de autor.
Desigur, specialiștii copy-paste cu improvizații de la Opera Română Craiova nu au acordul autorului textului original de a își bate joc de munca sa.
Precizez că ultima parte a textului, cea referitoare la prezent, aparține specialiștilor din ORC, dacă nu cumva...(nu am avut nervi să mai caut și în altă parte!).
Ca să nu aveți sentimentul că sunt eu cârcotașă, vă prezint, în paralel, textul de pe site și textul original, într-o demonstrație în 11 puncte:
1.      Preocupările pentru teatru în Craiova sunt vechi, începuturile situându-se în spectacolele folclorice, în jocul păpuşarilor şi jocul cu umbre, în spectacolele trupelor ambulante şi ale circarilor. Documentar, este semnalată apariţia „teatrului de improvizaţii“ în 1596, în „Cronica domniei lui Mihai Viteazu“ (vezi arhivele Olteniei), ajuns aici datorită relaţiilor comerciale pe care Craiova le avea stabilite cu Viena, Veneţia, Triest, Lipsca (Leipzig), Ţarigrad, Petersburg şi Breslau (Bratislava). – text istoric site Opera Română Craiova.
Preocupările teatrale la Craiova sunt vechi, începuturile situându-se în spectacolele folclorice, în jurul păpușarilor și jocul de umbre, în spectacolele trupelor ambulante și ale circurilor. Important centru comercial, a constituit un loc de popas căutat, în itinerariul unor trupe străine de teatru și operă. În 1596 de pildă, în cronica domniei lui Mihai Viteazu, este semnalată apariția “teatrului de improvizații” ajuns aici datorită relaților comerciale în special, relații stabilite cu Viena, Raguzza, Veneția, Lipsca, Țarigrad, Petersburg și Breslau. Craiova apărea descrisă astfel: “oraș măreț, împoporat și plin de tot belșugul.” – Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

2.       La 1811, în „Istoria Craiovei“ (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977) este notată prezenţa bufonadelor italiene“ şi a unei trupe germane care, în 1830, prezenta la Craiova două comedii de Kotzebue – „Kaiser Claudius“ şi „Das Lustpiel am Fenster“. Mai aflăm şi că „cinstita ocârmuire a judeţului Dolj“ era solicitată să autorizeze, în 1840, trupa de teatru condusă de Valéry şi Theodore Gaffrey, „de a juca bucăţi teatrale în zilele în care nu vor fi cluburi care bucăţi vor fi conforme cu bunele moravuri şi religia“.– text istoric site Opera Română Craiova.
Din “Istoria Craiovei” aflăm că în 1811, un ofițer rus de ulani îi scria cneazului Woronzof, povestindu-i de “bufonadele italiene” cu care se distra la Craiova adesea și că în 1930, o trupă germană reprezenta două comedii de Kotzebue: “Kaiser Claudius” și “Das Lustpiel am Fenster”. Mai aflăm și că “cinstita ocârmuire a județului Dolj” era solicitată să autorizeze, în 1840, trupa de teatru condusă de Valery și Theodore Gaffrey “de a juca bucăți teatrale în zilele în care nu vor fi cluburi care bucăți vor fi conforme cu bunele moravuri și religia.” - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

3. În ceea ce priveşte opera, „în 1837, societatea germană teatrală a prezentat aici «Puritanii», mare dramă în trei acte de Romani, muzica de Bellini“, (acest prim spectacol de operă prezentat la Craiova a avut loc la doar un an de la premiera absolută de la Paris), iar compozitorul George Simonis atestă că la Craiova au fost cântate fragmente din operele „Norma“ de Bellini şi „Roberto il Diavolo“ de Meyerbeer, partiturile, aflate în posesia familiei sale, purtând înscrisul „cântatu la Triatru din Kraiova, în 1844, cu domnul Kapelmaistru Simonis“.- text istoric site Opera Română Craiova.
În ceea ce priveşte opera, „în 1837, societatea germană teatrală a prezentat aici “Puritanii”, mare dramă în trei acte de Romani, muzica de Bellini“, iar compozitorul George Simonis atestă că la Craiova au fost cântate fragmente din operele „Norma“ de Bellini şi „Roberto il Diavolo“ de Meyerbeer, partiturile aflate în posesia familiei sale, purtând înscrisul „cântatu la Triatru din Kraiova, în 1844, cu domnul Kapelmaistru Simonis“.-Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

4. 1850 reprezintă anul în care au fost puse bazele unui teatru permanent, de către Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu, cu sprijinul lui Pera Opran Filişeanu şi a cărturarului Gheorghe Chiţu – ziua de 29 iunie 1850 fiind notată în analele Craiovei ca zi inaugurală a Teatrului Naţional (primele reprezentaţii au avut loc în sala Liceului, apoi într-un teatru construit din lemn – pereţi dubli, umpluţi cu pământ). Repertoriul primei stagiuni a fost axat pe vodeviluri: „Muza de la Burdujeni“ de Costache Negruzzi, „Nuntă ţărănească“ de Vasile Alecsandri, „Logofătul satului“ de I. Dumitrescu, „Carantina“ de Costache Negruzzi ş.a. - text istoric site Opera Română Craiova.
1850 a însemnat anul în care au fost puse bazele unui teatru permanent, de către Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu, cu sprijinul lui Pera Opran, Filişeanu şi a cărturarului Gheorghe Chiţu – ziua de 29 iunie (1850) fiind notată în analele Craiovei cu deschiderea Teatrului Naţional. În această zi inaugurală s-au jucat cât se poate de bine comediile Duielurile de Costache Caragiale și Piatra din casă de Vasile Alecsandri. Repertoriul primei stagiuni pare a fi fost axat pe vodeviluri: „Muza de la Burdujeni“ de Costache Negruzzi, „Nuntă ţărănească“ de Vasile Alecsandri, „Logofătul satului“ de I. Dumitrescu, „Carantina“ de Costache Negruzzi ş.a. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

5. Perioada Teodorini

În stagiunea 1853-1854, conducerea teatrului a fost preluată de Pera Opran, pentru ca în 1854 să o predea lui Theodor Teodorini. Începutul directoratului acestuia este marcat de pierderea teatrului, care arde într-un incendiu în noaptea Anului Nou. În mai 1856 este inaugurat Teatrul Naţional, construit în stil neoclasic, pe strada Justiţiei. - text istoric site Opera Română Craiova.
În 1853, Costache Mihăileanu pleacă de la Craiova, după ce aceasta fusese părăsită și de Costache Caragiale. Conducerea teatrului este preluată de Pera Opran (pentru stagiunea 1853-1854) care completează trupa cu o serie de valoroase elemente printre care era și Teodor Teodorini, ca actor și regizor, iar tânărul Eduard Wachmann ca dirijor. În 1854, Theodor Teodorini devine director al teatrului. În decembrie 1855 teatrul de scânduri arde cu desăvârșire, rămânând numai un coșciug de la requizite, fapt care a impresionat adânc pe Teodorini. (...) nu pierde curajul, face un călduros apel la oamenii de bine din Craiova și prin ajutorul lor reușește să construiască actualul teatru. În mai 1856 este inaugurat Teatrul Național, construit în stil neoclasic, pe strada Justiției. (în Istoria teatrului Național din Craiova de Al. Firescu și C. Gheorghiu se precizează ca dată a incendiului 31 decembrie 1856, inaugurarea noului Teatru fiind plasată în 1857) - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

6. Theodor Teodorini moare în 1873, lăsând în urmă o bogată zestre artistică: „un nou local de teatru, un inventar repertorial cu 325 de lucrări (precumpănitoare fiind prezenţa lucrărilor originale)“.
La conducerea teatrului urmează Maria Teodorini – soţia lui Th. Teodorini – care începe prin a se ocupa de „întărirea trupei“. Îi angajează pe Profira şi Ion Fărcăşanu, Aristizza Romanescu (fiica Paulinei Stavrescu, sora Mariei Teodorini), Clotilde Ademolo, Aron Bobescu, Al. Manu şi Mia Teodorescu, Ion Livescu şi Al. Demetrescu Dan. În 1887, „ajutată de fiica sa Elena Teodorini a restaurat localul teatrului, introducând şi lumina electrică, care pe atunci nu exista în Craiova, şi la 15 ianuarie 1888 s’a deschis stagiunea într-un teatru aproape nou“.- text istoric site Opera Română Craiova.

În urma directoratului lui Theodor Teodorini, teatrul craiovean a rămas cu o bogată zestre artistică: „un nou local de teatru(...), un “inventar repertorial” cu 325 de lucrări (precumpănitoare fiind prezenţa lucrărilor originale)“. Ultimii ani ai vieții, Teodorini și i-a petrecut între scenele Iașilor, Bucureștiului și Craiovei. În 3 octombrie 1871, la deschiderea stagiunii Teatrului Național din Iași, a fost cuprins de un acces de nebunie. Revenit la Craiova, după un alt acces, a fost internat la Viena unde, în 1973, a murit (conform muzicologului Viorel Cosma). La conducerea teatrului urmează Maria Teodorini, care începe prin a se ocupa de „întărirea trupei“. Astfel, angajează (printre alții) pe Profira şi Ion Fărcăşanu, Aristizza Romanescu (debutează la Craiova în 1874), pe Clotilde Ademolo (1875), pe Aron Bobescu (1887), Al. Manu şi Mia Teodorescu (1888), pe Ion Livescu şi Al. Demetrescu Dan. În 1887, „ajutată de fiica sa Elena Teodorini a restaurat localul teatrului, introducând şi lumina electrică, care pe atunci nu exista în Craiova, şi la 15 ianuarie 1888 s’a deschis stagiunea într-un teatru aproape nou“. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

7. Adevăratul spectacol de inaugurare a Teatrului craiovean, consemnat în „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ (Ed. Aius, Craiova, 2000), a avut loc în toamna anului 1889, cu un concert susţinut de Elena Teodorini, urmat de alte spectacole în care aceasta a apărut alături de mezzosoprana Concetta Zanchi, tenorul Serafino Zanchi del Falco, baritonul Enrico Broggi şi solişti craioveni.- text istoric site Opera Română Craiova.
În ceea ce privește deschiderea Teatrului craiovean, adevăratul spectacol de inaugurare a avut loc în toamna anului 1889, cu un concert susţinut de Elena Teodorini, urmat de alte spectacole în care a apărut alături de mezzosoprana Concetta Zanchi, tenorul Serafino Zanchi del Falco, baritonul Enrico Broggi şi alți solişti craioveni. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

8. Pentru spectacolul muzical craiovean, cel mai important moment al sfârşitului    de secol XIX a fost formarea de către Maria Teodorini a „Societăţii dramatice“, constituită conform „cu dispoziţiunile legii teatrului“ (legea teatrelor apare în 1877 şi se aplică la Craiova abia în 1889). În prima stagiune a „Societăţii dramatice“, comitetul acesteia hotărăşte înfiinţarea unei trupe de operetă, iar secţia de operetă a fost instituţionalizată în Craiova în stagiunea 1889-1890. La sfârşitul secolului al XIX-lea, la Craiova activa una dintre cele mai bune trupe de operetă din ţară, printre protagonişti numărându-se Aron Bobescu, Irina Vlădaia, Eliza Odeseanu, Iosefina Găluşcă, Profira Fărcăşanu, Ion Băjenaru, Nicu Poenaru, Ion Fărcăşanu, Al. Nanu şi Ion Vasiliu. - text istoric site Opera Română Craiova.
În 1889, Maria Teodorini  reușește să formeze Societatea dramatică, constituită conform „cu dispoziţiunile legii teatrului“ . În Societate intră Maria Teodorini, Maria Petrescu, Clotilda Calfoglu, Maria Anestin, Ioan Tănăsescu, Ioan Anestin, C. Petrescu și V. Hasnaș ( conform D.E. Petrescu). În prima stagiune a Societăţii dramatice, comitetul acesteia hotărăşte formarea unei trupe de operetă. În acest scop sunt angajați Iosefina Gălușcă, Eliza Odiseanu, tenorul Radianu și alții. “În această primă stagiune trupa de operete dă excelente rezultate, în anii următori însă a dat numai deficite” (conform D.E. Petrescu). - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

9. Aceştia au fost ani deosebit de rodnici pentru teatrul craiovean. Preocuparea familiei Teodorini pentru destinele acestuia a fost demonstrată şi de crearea unei orchestre proprii şi de angajarea de dirijori şi compozitori ai vremii la conducerea acesteia: vorbim aici despre Eduard Wachmann, Alexandru Flechtenmacher, Ion Andrei Wachmann, Carl Theodor Wagner şi întreaga familie Bobescu. - text istoric site Opera Română Craiova.
Aceştia au fost ani deosebit de rodnici pentru teatrul craiovean. Preocuparea familiei Teodorini pentru destinele acestuia a fost demonstrată şi de crearea unei orchestre proprii şi de angajarea unor dirijori şi compozitori ai vremii la conducerea acesteia: vorbim aici despre Eduard Wachmann, care activează la Craiova între anii 1853-1957, Alexandru Flechtenmacher (1853-1858), Ion Andrei Wachmann (1858-1860), Carl Theodor Wagner (1859-1868) şi întreaga familie Bobescu. - Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.

10. Muzicologul Viorel Cosma, într-un articol publicat în ziarul „Înainte“, la 27 martie 1973, sublinia rolul deţinut de Craiova în peisajul muzical al României: „Pentru mine, oraşul Craiova rămâne în continuare leagănul operetei clasice româneşti, centrul artistic de mare tradiţie al teatrului nostru liric, strălucit ilustrat odinioară de trupele lui Teodorini şi Al. Bobescu“.- text istoric site Opera Română Craiova.

Muzicologul Viorel Cosma, într-un articol publicat în ziarul „Înainte“, la 27 martie 1973, sublinia rolul deţinut de Craiova în peisajul muzical al României: „...pentru mine, oraşul Craiova rămâne în continuare leagănul operetei clasice româneşti, centrul artistic de mare tradiţie al teatrului nostru liric, strălucit ilustrat odinioară de trupele lui Teodorini şi Al. Bobescu“.- Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011.



În „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ se specifică existenţa, în 1890, „a două formaţii distincte de operetă, lucru nemaiîntâlnit în alt teatru al ţării, conduse de Al. G. P. Marinescu şi A. Bobescu“.- text istoric site Opera Română Craiova, copiat din lucrarea Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011. 

De la începutul secolului XX până în prezent…

... 
Teatrul Naţional din Craiova, ce a purtat numele lui Theodor Teodorini până în 1889, arde în august 1927 într-un incendiu. În perioada 1927-1932 funcţionează în clădirea cinematografului „Modern“, pe frontispiciul acestuia apărând înscris „Teatru Cinema Modern“. În Craiova, între anii 1893 şi 1895 a fost ridicată clădirea Liceului Carol I, în stilul academismului francez – cu elemente neoclasice, cu rotondă principală ritmată prin coloane corintice. Colţul cu rotondă a fost supraînălţat, păstrându-se aspectul iniţial, prin adăugarea unui nou etaj, între anii 1923 şi 1927. Clădirea include o superbă sală de spectacole, în stil italian. Aici şi-a desfăşurat activitatea Naţionalul, între 1933 şi 1973. La rândul ei, clădirea Liceului Carol I a suportat în 1930 un incendiu, fiind refăcută ulterior de arhitectul italian Giovanni Battista Peresutti. - text istoric site Opera Română Craiova, copiat din lucrarea Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Maria Cristiana Stan, Editura Aius, 2011. 



Așa cum am precizat  la început,  ultima parte a textului, cea referitoare la prezent, aparține specialiștilor din ORC, dacă nu cumva...(nu am avut nervi să mai caut și în altă parte!). Dacă aveți răbdare și demonstrația făcută nu este suficientă, căutați dumneavoastră!
P.S. În tot cuprinsul istoricului de pe site-ul ORC, site-ul ăla lansat cu mult elan săptămâna trecută de managerul pr. Antoniu Zamfir, nu există NICI MĂCAR O REFERIRE la doamna Maria Cristiana Stan, autorul lucrării Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică,  Editura Aius, 2011. Poate că e mai bine, căci nu poți să treci numele unui om pe un text cu...improvizații!
Aștept cu nerăbdare reacția specialiștilor! Cât vă ia să copiați textul original și să treceți autorul? Sau, poate, scrieți o altă istorie! Aștept cu interes! Până atunci, să auzim de bine!

Foto: site ORC, în ziua de 9 martie 2014.
Doamna Maria Cristiana Stan, la Clubul Melomanilor, prezentându-și lucrarea Teatrul Liric Elena Teodorini –schiță monografică, Editura Aius, 2011.


joi, 6 martie 2014

Cine păzește Opera Română Craiova!?



Dacă disponibilizările colective din vechea guvernare au lăsat Opera Română Craiova fără nici un portar, după instalarea la cârma instituției a Pr. Antoniu Zamfir, acesta a cugetat adânc și a găsit rezolvarea: în loc să readucă personalul de pază înapoi, pe bază de contract de colaborare ( așa cum se practică în instituție, în alte sectoare, mai ales că portarii disponibilizați au experiență vastă în serviciu!), managerul a preferat să oblige personalul din serviciul tehnic, administrativ și tehnic scenă să păzească poarta instituției. Asta în ciuda faptului că fișa postului angajatului prevede că acesta poate executa alte sarcini, dar aflate în sfera lui de competență! Așa se face că, dacă aveți curiozitatea să verificați, veți vedea că la poarta instituției fac serviciu de pază electricieni, mecanici, mașiniști, croitori, butafori, sonorizator etc. Adică, personal necalificat în acest domeniu, fără viza organelor de poliție, fără responsabilitate stabilită prin fișa de post, etc.
Nici unul dintre acești angajați nu are puterea de a lua poziție și de a-i spune preotului manager că încalcă legea! Ei bine, eu atrag atenția asupra acestui aspect grav, în speranța că organele abilitate se vor sesiza și vor impune intrarea în normalitate și legalitate! Dacă nu se vor lua măsuri, în viitorul apropiat vor face serviciu la poartă actorii și soliștii! Poți să știi? 
Încurcate sunt căile domnului! Domnului Antoniu Zamfir!

miercuri, 5 martie 2014

Ce se mai întâmplă în cultura românească...



„Dacă și Papa și-a dat demisia, ar fi timpul ca și directorul să-și dea demisia. Nu se mai poate continua cu omul acesta la conducerea celei mai importante instituții de cultura din orașul acesta.”
Nu săriți în sus, că nu este vorba de Craiova, deși citatul se potrivește de minune! Mai ales că managerul craiovean este preot, deci...
Nu, citat este apărut într-un material de presă din Botoșani! Colegii de la Filarmonica Botoșani au luat o hotărâre radicală: nu mai susțin concertele până nu pleacă managerul, la adresa căruia curg acuzațiile de abuz, incompetență etc.
Asta se întâmplă la Botoșani! La Craiova e o mare liniște! Chestie de caracter!

marți, 4 martie 2014

MARIA DRAGONI – DIRIJOR COLABORATOR AL OPEREI ROMÂNE CRAIOVA!

Ieri, în ditamai conferința de presă, managerul Operei Române Craiova a lansat oficial noul site al instituției, ținând să mulțumească specialiștilor de la imagine și programare artistică pentru profesionalism. Frumos gest!
Curiozitatea (bat-o vina!) nu m-a lăsat să nu-mi arunc privirea, în viteză, pe noul site.
Așa am aflat, cu mare surprindere, că doamna Maria Dragoni este unul dintre dirijorii colaboratori ai instituției! Atât de mare mi-a fost surpriza, că mi s-au aburit ochelarii!
M-am uitat de două ori, spre a mă convinge că nu mi se pare. Nu, așa este!
Partea rea din partea bună: doamna Maria Dragoni este o mare SOPRANĂ, cu o importantă carieră internațională, pe mari scene lirice! Dacă nu mă credeți pe cuvânt, iată ce ne povestește Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Maria_Dragoni. Dacă nici acum nu sunteți lămuriți, puteți consulta blogul distinsei SOPRANE: http://mdragoni.blogspot.ro/.
Să spui despre SOPRANA Maria Dragoni că este dirijor colaborator la Opera Română Craiova, nu este o greșeală pardonabilă. Este ditamai dovada de lipsă a unei minime culturi muzicale! Dar, în ultimul timp, asta se poartă la specialiștii craioveni în ale operei! Dacă nu ar fi de plâns, ar fi de râs!
„Văzând şi celelalte site-uri ale instituţiilor similare din România, credem că avem cel mai funcţional şi cel mai modern site al unei instituţii de operă din România. Meniul este complex şi eficient şi vine în sprijinul vizitatorului“, a precizat managerul Operei Române Craiova, Antoniu Zamfir. ( Gazeta de Sud, 4 martie 2014, “Opera Română Craiova, o nouă imagine”, autor: Mirela Marinescu).

CU SIGURANȚĂ!


P.S. Specialiștii s-au trezit din amorțeală! La ora 21.35, Maria Dragoni dispăruse de pe site, ca și când nu a fost! A apărut Gianna Fratta! Acum au nimerit! Aplauze!