marți, 27 mai 2014

POVEȘTI CU JANDARMI, UNII SCRIITORI ... AȘA, ÎN GENERAL!



Am apreciat mereu bunii profesioniști, indiferent de domeniul de activitate. Jandarmeria Română este o structură cu oameni deosebiți, ce a reușit să-și câștige aprecierea cetățenilor. În general...
În cazul nostru particular, lucrurile sunt mult nuanțate.
Nu am reușit niciodată să pricep ambiția bolnăvicioasă a unor personaje purtătoare de uniformă albastru-jandarm, de a poza în fini intelectuali, dotați de stat cu pulan și de Dumnezeu cu talent de ... scriitori!
Portretul unui astfel de personaj nu este complicat: absolvent al promoției celor 66 din anul de grație 1980 ( Școala de Ofițeri a M.I.), omul nostru a „servit” cu profesionalism! Numai că, într-o zi, tot gândindu-se el cum să atragă atenția, cum să demonstreze că are vocație, cum să facă să se apropie mai repede de gradul visat de mulți ani ( acela de general), a fost lovit de o idee măreață: să-și pună numele pe o carte, cum alta nu s-a mai făcut în zona în care bravul ofițer era șef! Să-și pună numele pe undeva, pe acea carte, căci de scris...cu stiloul s-a dovedit mult mai complicat decât cu pulanul!
Planul fiind realizat, bravul ofițer a apelat la cine trebuia. Respectiva persoană, din prietenie, a scris cartea, a pus și numele bravului pe ea, numai că a mai făcut ceva: a înregistrat respectiva carte ca proprietate a Jandarmeriei, cu ISBN necomercial. În traducere, a luat măsurile necesare pentru a evita situația în care cineva s-ar fi gândit să-și treacă în proprietate respectiva lucrare și să scoată oarece profit!
Minunea nu a întârziat să se producă și, la scurt timp, bravul a fost avansat general de brigadă! Într-o discuție personală cu ofițerul de protecție din acea vreme, persoana care a făcut cartea a primit următoarea replică: “Știți, steaua de pe umărul drept mi se datorează, cea de pe umărul stâng vi se datorează!” Persoana respectivă nu a înțeles prea bine la ce s-a referit respectivul ofițer, dar nici nu a insistat să afle amănunte. Eu zis că, dacă lucrurile așa stau, bravul general cu penibile pretenții de scriitor ar trebui să înpartă solda aia de grad oamenilor acelora din poveste...
Cât despre urmare, căci povestea are și așa ceva, în cel mai scurt timp!
Vorba aceea: ușor cu...pulanul pe scări!
Am onoarea să vă salut!

joi, 8 mai 2014

DE LA NOTE INFORMATIVE, LA AUDIȚII INFORMATIVE SAU SCURTUL DRUM DE LA CIRIPITOR LA MARE PERSONALITATE! DESEARĂ...LA ORC!



Mare frăsuială, mare... casting la ORC! Se organizează „AUDIȚII INFORMATIVE”...cu scopul de a descoperi  soliști vocali... „care se pot ridica la nivelul cerinţelor repertoriale şi al standardelor artistice ale ORC”!
Am descoperit pe pagina ORC o invitație mobilizatoare, exprimată așa, cam ca la parohia...Mărăcine:  Vă așteptăm deseară la ora 19:00”. Fără virgulă, că ce e aia...nu spun că este greșit, dar este așa, ca din vârful... cădelniții!
Anunțul cu privire la...casting este în...ton. În ton cu șabloane lingvistice demne de un serios tovarăș, obișnuit cu...informativele! Boală grea, prezentă în unele grupuri sociale și familii, nu trece nici cu fum de tămâie!
Să vedem ce spune textul: “Opera Română Craiova organizează pe 29 şi 30 iunie 2014 audiţii informative, cu scopul de a descoperi solişti vocali, actori, maeştri corepetitori şi dansatori/balerini talentaţi, care se pot ridica la nivelul cerinţelor repertoriale şi al standardelor artistice ale ORC.”
Scurtă analiză, cu DEX-ul la vedere:
A DESCOPERÍ descópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de ceea ce acoperă lăsând să se vadă. ~ o căldare. ~ o casă. 2) A scoate la iveală (căutând sau din întâmplare); a găsi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima dată. 4) fig. A arăta așa cum este; a da pe față; a trăda. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destăinui; a dezvălui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lăsa neapărat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire
INFORMATÍV, -Ă, informativi, -e, adj. Care are rolul de a informa, care servește ca informator, de informație. – Din fr. informatif.

Acum, nu pot să am pretenții, căci cei obișnuiți cu plagiatul nu prea au cum să cunoască exact importanța exprimării…
Cât despre nivelul cerinţelor repertoriale şi al standardelor artistice ale ORC”, nu trebuie să insist. “Catindații” să stea liniștiți: standardul artistic maxim la ORC prevede interpretarea rolului pe scenă, cu partitura în mână! În mâna stângă, căci dreapta se folosește pentru făcut cruci și scobit în nas! Orice solist care cunoaște rolul și îl poate interpreta fără partitură este neserios și nu este luat în seamă!

miercuri, 7 mai 2014

RIGOLETTO – CUM NU S-A MAI VĂZUT! – LA OPERA ROMÂNĂ CRAIOVA...



Necuratul m-a pus să trec azi prin fața Operei Române Craiova! De uimire și emoție, mi s-au aburit lentilele la ochelari! Așa de tare m-am zăpăcit că am uitat să ies din giratoriu, dând ocol de 3 ori! Vă spun cinstit: așa ceva nu am văzut de când sunt!
Fotografia este reală! Sfertul ăla de poliplan stă agățat de doi lănteți, elegant legați cu sârmă! Cu siguranță, eu nu mă pricep la imagine! Asta promovare, la standarde de înalt profesionalism!
Lăsând gluma, lucrurile stau cam așa: dimensiunea corectă a poliplanului este cea a cadrului metalic din decor. Acum, de ce a ajuns poliplanul ciopârțit în halul acesta, habar nu am. Dar știu altceva: respectivul poliplan este obiect de inventar, deci are o valoare materială înscrisă frumos în contabilitate. Întrebare: cui i se va imputa pabuga produsă prin deteriorarea obiectului de inventar?
Pe de altă parte, pentru-că tot bate tarlaua cu profesionalismul și imaginea, îl informez pe managerul-preot Antoniu Zamfir că prostia aia atârnată pe gard, între lănteți, este cea mai directă dovadă de lipsă de respect la adresa artiștilor și publicului spectator!
Eu sunt sincer uimită, căci Antoniu Zamfir ar trebui să știe, dacă nu ca manager, atunci ca preot, că până și la înmormântări steagul de doliu e mai mare și mai elegant! Numai că, în cazul Operei înmormântarea se face pe șest, ca la sinucigași...
În alt plan, se aude prin târg că este ultima reprezentație cu spectacolul Rigoletto, deoarece montarea se scoate din repertoriu! Zic că e bine: la ditamai Opera, ce mai trebuie Rigoletto? Ce atâta Verdi?
Avem valoare, avem valoare...managerul e cel mai tare!

joi, 1 mai 2014

25 DE ANI FĂRĂ DORU DAVIDOVICI!



“Cine l-a văzut cum își îmbrăca costumul de supra-sarcină, cum își punea casca de zbor, acei ce i-au suprins privirile cu care mângâia supersonicul înainte de decolare, au înțeles că aviatorul Doru Davidovici era el, devenea ceea ce este numai în aceste momente și poate, ca excepție, în momentele în care își așternea pe hârtie impresiile desprinse din zborurile executate. În zbor el se regăsea în sensul adevărat al existenței.” (C-dor. (r) av. Constantin Iordache – Gânduri despre Doru Davidovici, Orizont Aviatic nr. 6, aprilie 2003).
Doru Davidovici. Un nume înscris cu litere de aur în galeria piloților de vânătoare români. Prematur plecat în Marele Zbor, Doru Davidovici rămâne în mintea și sufletul nostru ca un erou al zborului, căci faptele eroice nu se săvârșesc numai la timp de război! Piloții de vânătoare ai epocii supersonice au scris pagini de istorie  în Cartea de Aur a Aviației Române. Unul dintre acești eroi moderni este și Locotenent-colonelul av. Doru Davidovici.
Dincolo de tragicul accident din 20 aprilie 1989, „scriitorul poveștilor zburătorilor cu coada de foc, prozatorul supersonic” Doru Davidovici ne-a lăsat o importantă moștenire literară, marcând cu scrierile sale destine de tineri, viitori piloți:
Caii de la Voroneţ, editura Eminescu, Bucureşti, 1974
Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, editura Eminescu, Bucureşti, 1975
Insula nevazută, editura Ion Creangă, Bucureşti, 1976
Intrarea actorilor, editura Militară, Bucureşti, 1977
Zeiţa de oricalc, editura Albatros, Bucureşti, 1977
Celula de alarmă, editura Eminescu, Bucureşti, 1979
Culoarea cerului, editura Militară, Bucureşti, 1981
Aripi de argint, editura Militară, Bucureşti, 1983
V de la Victorie, editura Militară, Bucureşti, 1987
Ridică-te şi mergi, editura Cartea Românească, Bucureşti, 1991
Intrarea actorilor (ediţia a II-a), editura Labirint, Bucureşti, 1991
Dezminţire la Mit (ediţie postumă ), editura Labirint, Bucureşti, 1991
Lumi Galactice: Colegii mei din neştiut, editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Lumi Galactice: Colegii mei din neştiut, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. RUM IRINA, 1992
Peste timp, cuvintele, așternute cu talent și migală pe hârtie de visătorul albastrului senin, vin să umple golul lăsat în sufletele îndrăgostiților de zbor, de plecarea în MARELE ZBOR a pilotului militar Doru Davidovici...



FII ATENT...
de Doru Davidovici

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău,tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
 Face parte din a fi tare).

Fii atent cum te dai,
fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.