25 DE ANI FĂRĂ DORU DAVIDOVICI!

“Cine l-a văzut cum își îmbrăca costumul de supra-sarcină, cum își punea casca de zbor, acei ce i-au suprins privirile cu care mângâia supersonicul înainte de decolare, au înțeles că aviatorul Doru Davidovici era el, devenea ceea ce este numai în aceste momente și poate, ca excepție, în momentele în care își așternea pe hârtie impresiile desprinse din zborurile executate. În zbor el se regăsea în sensul adevărat al existenței.” (C-dor. (r) av. Constantin Iordache – Gânduri despre Doru Davidovici, Orizont Aviatic nr. 6, aprilie 2003).

Doru Davidovici. Un nume înscris cu litere de aur în galeria piloților de vânătoare români. Prematur plecat în Marele Zbor, Doru Davidovici rămâne în mintea și sufletul nostru ca un erou al zborului, căci faptele eroice nu se săvârșesc numai la timp de război! Piloții de vânătoare ai epocii supersonice au scris pagini de istorie  în Cartea de Aur a Aviației Române. Unul dintre acești eroi moderni este și Locotenent-colonelul av. Doru Davidovici.

Dincolo de tragicul accident din 20 aprilie 1989, „scriitorul poveștilor zburătorilor cu coada de foc, prozatorul supersonic” Doru Davidovici ne-a lăsat o importantă moștenire literară, marcând cu scrierile sale destine de tineri, viitori piloți:

Caii de la Voroneţ, editura Eminescu, Bucureşti, 1974
Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, editura Eminescu, Bucureşti, 1975
Insula nevazută, editura Ion Creangă, Bucureşti, 1976
Intrarea actorilor, editura Militară, Bucureşti, 1977
Zeiţa de oricalc, editura Albatros, Bucureşti, 1977
Celula de alarmă, editura Eminescu, Bucureşti, 1979
Culoarea cerului, editura Militară, Bucureşti, 1981
Aripi de argint, editura Militară, Bucureşti, 1983

V de la Victorie, editura Militară, Bucureşti, 1987
Ridică-te şi mergi, editura Cartea Românească, Bucureşti, 1991
Intrarea actorilor (ediţia a II-a), editura Labirint, Bucureşti, 1991
Dezminţire la Mit (ediţie postumă ), editura Labirint, Bucureşti, 1991
Lumi Galactice: Colegii mei din neştiut, editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Lumi Galactice: Colegii mei din neştiut, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. RUM IRINA, 1992

Peste timp, cuvintele, așternute cu talent și migală pe hârtie de visătorul albastrului senin, vin să umple golul lăsat în sufletele îndrăgostiților de zbor, de plecarea în MARELE ZBOR a pilotului militar Doru Davidovici...

FII ATENT...

de Doru Davidovici

Fii atent
Fii atent cum te dai,
Niciodată de tot.
Păstrează ceva, de o parte pus bine
Doar pentru tine.
O carte, un crez, un cuvânt
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.
Locul unde revii fără să doară
Numai al tău,tăinuit,
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat
Somn adânc, legănat
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată
Pirat
Aviator
Pompier
Şi axa de roată dinţată.
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
În secolul nostru motorizat...
Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Să facem totdeauna ce-am vrea.
Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Să risipim Orzul pe gâşte

Şi pâinea albă pe oi
(Ultima fărâmă, ştii bine
Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
 Face parte din a fi tare).

Fii atent cum te dai,
fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.