Am apreciat mereu bunii profesioniști, indiferent de domeniul de
activitate. Jandarmeria Română este o structură cu oameni deosebiți, ce a
reușit să-și câștige aprecierea cetățenilor. În general...
În cazul nostru particular, lucrurile sunt mult nuanțate.
Nu am reușit niciodată să pricep ambiția bolnăvicioasă a unor personaje
purtătoare de uniformă albastru-jandarm, de a poza în fini intelectuali, dotați
de stat cu pulan și de Dumnezeu cu talent de ... scriitori!
Portretul unui astfel de personaj nu este complicat: absolvent al promoției
celor 66 din anul de grație 1980 ( Școala de Ofițeri a M.I.), omul nostru a „servit” cu profesionalism! Numai că, într-o zi, tot
gândindu-se el cum să atragă atenția, cum să demonstreze că are vocație, cum să
facă să se apropie mai repede de gradul visat de mulți ani ( acela de general),
a fost lovit de o idee măreață: să-și pună numele pe o carte, cum alta nu s-a
mai făcut în zona în care bravul ofițer era șef! Să-și pună numele pe undeva,
pe acea carte, căci de scris...cu stiloul s-a dovedit mult mai complicat decât
cu pulanul!
Planul fiind realizat, bravul ofițer a apelat la cine trebuia. Respectiva
persoană, din prietenie, a scris cartea, a pus și numele bravului pe ea, numai
că a mai făcut ceva: a înregistrat respectiva carte ca proprietate a
Jandarmeriei, cu ISBN necomercial. În traducere, a luat măsurile necesare
pentru a evita situația în care cineva s-ar fi gândit să-și treacă în
proprietate respectiva lucrare și să scoată oarece profit!
Minunea nu a întârziat să se producă și, la scurt timp, bravul a fost avansat
general de brigadă! Într-o discuție personală cu ofițerul de protecție din acea
vreme, persoana care a făcut cartea a primit următoarea replică: “Știți, steaua
de pe umărul drept mi se datorează, cea de pe umărul stâng vi se datorează!” Persoana
respectivă nu a înțeles prea bine la ce s-a referit respectivul ofițer, dar
nici nu a insistat să afle amănunte. Eu zis că, dacă lucrurile așa stau, bravul
general cu penibile pretenții de scriitor ar trebui să înpartă solda aia de
grad oamenilor acelora din poveste...
Cât despre urmare, căci povestea are și așa ceva, în cel mai scurt timp!
Vorba aceea: ușor cu...pulanul pe scări!
Am onoarea să vă salut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu