Necuratul m-a pus să trec azi prin fața Operei Române Craiova! De uimire și
emoție, mi s-au aburit lentilele la ochelari! Așa de tare m-am zăpăcit că am
uitat să ies din giratoriu, dând ocol de 3 ori! Vă spun cinstit: așa ceva nu
am văzut de când sunt!
Fotografia este reală! Sfertul ăla de poliplan stă agățat de doi lănteți,
elegant legați cu sârmă! Cu siguranță, eu nu mă pricep la imagine! Asta
promovare, la standarde de înalt profesionalism!
Lăsând gluma, lucrurile stau cam așa: dimensiunea corectă a poliplanului
este cea a cadrului metalic din decor. Acum, de ce a ajuns poliplanul ciopârțit
în halul acesta, habar nu am. Dar știu altceva: respectivul poliplan este
obiect de inventar, deci are o valoare materială înscrisă frumos în
contabilitate. Întrebare: cui i se va imputa pabuga produsă prin deteriorarea
obiectului de inventar?
Pe de altă parte, pentru-că tot bate tarlaua cu profesionalismul și
imaginea, îl informez pe managerul-preot Antoniu Zamfir că prostia aia atârnată
pe gard, între lănteți, este cea mai directă dovadă de lipsă de respect la
adresa artiștilor și publicului spectator!
Eu sunt sincer uimită, căci Antoniu Zamfir ar trebui să știe, dacă nu ca
manager, atunci ca preot, că până și la înmormântări steagul de doliu e mai
mare și mai elegant! Numai că, în cazul Operei înmormântarea se face pe șest,
ca la sinucigași...
În alt plan, se aude prin târg că este ultima reprezentație cu spectacolul
Rigoletto, deoarece montarea se scoate din repertoriu! Zic că e bine: la
ditamai Opera, ce mai trebuie Rigoletto? Ce atâta Verdi?
Avem valoare, avem valoare...managerul e cel mai tare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu