marți, 10 octombrie 2017

Discursul deputatului secui Fay, din 1919: documentul care demoleaza propaganda!




Discursul deputatului secui Joseph (Iosif) Fay - Parlamentul Romaniei Mari, februarie 1919:
"Dlor, înainte de toate vă rog să iertați greșelile cuvântării mele, deoarece în românește numai de câteva luni vorbesc. Anume vreau să vorbesc ceva despre poporul secuilor.Vreau să vă atrag atenția asupra acestui popor de omenire sârguincios. Având nădejde ca interesele sale vitale vor fi ocrotite în marginile noului stat, secuii au primit cu liniște și cu încredere unirea cu România. (Aplauze prelungite).
„Partea ce mai mare a vieții, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar“ Cum că așa este, aceasta o dovedește scurt faptul de parlamentarii maghiari din ținutul Parlament al României Mare au ieșit aproape fără excepție din sânul acestui popor. Nu tăgăduiesc că au fost și poate sânt și de aceia care accentuând lozinci de agitare au voit sa tulbure liniștea înțeleaptă a secuimii, prin lipsa de conștiințe și cu ușurință.Dar, domnilor deputați, aceștia nu au nici o însemnătate serioasă. Procedeele acestea, drept vorbind, nici nu se pot numi agitatițuni. Deoarece agitație nu este. Este însă o frazeologie năbădăioasă cu care conducătorii care își au pierdut oștirile mai încearcă apusa lor putere și fac pe disperații politicii. Acești domni se pot agita. Poate se pot chiar înnebuni unii pe alții, dar nu nebunesc pe cumintele nostru popor secuiesc, muncitor. Poporul acesta știe să cumpănească greutatea stringentă a schimbărilor universal istorice și a evoluțiunii, precum se vede și din faptul că mica noastă națiune, înconjurată de popoare străine, nu s-a putut păstra decât făcând numai politica reală.
Domnilor deputați, de multe secole – 1500 (sic) de ani – secuimea trăiește strânsă într-un colț în munții Ardealului. În acest enorm timp partea cea mai mare a vieții, secuimea a petrecut-o ca copil vitreg al statului ungar. (Aplauze prelungite.) Viața tradițională separată a acestui popor a căzut jertfa tendințelor maghiare de unificare șoviniste, aproape tot așa ca și existența altor popoare vechi, locuitoare pe teritoriul statului ungar. (Aplauze umanime, strigări de bravo.)
Cât de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor fată de orice alt popor și chiar și fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația declarantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 la Unirea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo). Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de fapt piața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-și cele mai mici urme de viata secuiască separată au fost șterse.
Cât de dezvoltată a fost conștiința existenței separate a secuilor fată de orice alt popor și chiar și fată de fratele său maghiar este destul să o dovedesc cu indicația declarantului fapt istoric că oștirile secuiești au luptat pe la 1600 la Unirea cu oștirile lui Mihai Viteazul. (Aplauze furtunoase. Strigări de bravo). Domnii mei, dacă așa a fost în evul mediu, când de fapt piața națională a secuimii exista și când deosebirile de interese o puteau duce pe astfel de acute loviri, cu atât mai mult s-au dezvoltat aceste deosebiri în evul nou, dându-și cele mai mici urme de viata secuiască separată au fost șterse.
„Poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari“
Chiar și în timpul cel mai din urmă, guvernele ungare nu au recunoscut importanța secuimii ungurești, într-atâta chiar, din Ungaria, puternic dezvoltată de la 1867 încoace, așa zicând numai această regiune a rămas nedezvoltată, neglijată, fără o rețea de diferite de oarecare valoare și fără instituții culturale, la înălțimea nivelului modern, așa ca funcționarii maghiari trimiși în teritoriul secuiesc considerau numirile în acest teritoriu ca o dizgrație, aș putea zice ca o deportație. (Aplauze)
Domnilor deputați prin hotărârea Conferinței de Pace, România a devenit stăpâna țării secuilor și prin aceasta îndreptarea neglijențelor a trecut ca o problemă asupra guvernului român. Limitele unei cuvântări parlamentare ar fi înguste ca sa înșirăm toate câte ar fi de făcut, dar a căror realizare cu considerație și bunăvoință mult ar contribui și la buna stare a secuimii si la înflorirea ei, dar și la ridicarea culturii și cinstei statului. (Aplauze)
Dintre problemele care așteaptă soluții le vom pomeni numai (pe) câteva din cele mai însemnate. După părerea mea, în rândul întâi ar fi nevoia de construire a rețelei de cai ferate, care sa aibă ca rezultat legătura secuimii cu porturile marii. (Aplauze prelungite.)
Legătura aceasta ar fi cu atât mai însemnată cu cât este sigur ca și până aci interesele vitale ale secuilor tindeau spre sud (aplauze) și ca ei, fiind un popor par excellence comercial, trecură pe drumuri muntoase, grele de umblat, trecură cu carele lor și Carpații ca să-și satisfacă trebuințele lor.
D-lor deputați, tot atât de însemnat aș socoti și sprijinirea eficace din partea statului, a bisericilor și a școlilor, deoarece din cauza neglijării seculare de care am vorbit, secuii nu sunt în stare sa-și susțină institutele de cultura cu succes, și numai din propria putere. De mâna întâi ar fi și chestiunea funcționărimii secuiești. Într-o nație atât de omogenă ca cea secuiască, îndrăznesc să afirm că ar fi în interesul cel mai înalt al statului să existe o întocmire care și în administrație și în justiție ar fi favorabilă existenței în masă a elementului secuiesc, sârguincios și politicește element de încredere.
Însă dacă susținând unitatea statului român, poporul secuiesc și-ar putea conduce afacerile sale cu o astfel de soluțiune a chestiunii, nu ar duce la iredentism, ci din contră la încopcierea trainică a mai bunei înțelegeri, care ar lipi pe secui de statul căruia ar avea sa-i mulțumească renașterea vieții sale tradiționale. (Aplauze)
Ca cetățean credincios al statului român și ca secui care îmi iubesc neamul, am venit în acest loc, nevoind să țin seama de acea teroare nestăpânită a societății cu care răposații conducători au voit să silească pe secui să se bată cu mori de vânt. (Aplauze) Noi am adus cu noi încredere și ca răspuns cerem tot încredere. (Aplauze)
D-lor deputați, părerile dv. nu trebuie sa le întemeiați pe aparență, trebuie să vedeți, să cunoașteți poporul secuiesc, muncitor, cu suflet cinstit, de aceea zic: ajutați-ne ca armele agitatorilor să le luăm prin aceea când nu veți privi la noi ca învingătorul la învins, ci că vă veți întoarce ca prieten la prieten (aplauze prelungite) la acest popor de secui care mult a suferit și care este vrednic de o soartă mai bună. Făcându-se astfel, eu sunt convins că în scurt timp poporul secuiesc va fi una din pietrele cele mai sigure la edificiul României Mari. (Aplauze prelungite și îndelung repetate)

miercuri, 20 septembrie 2017

Doamna Constantina Dumitrescu: "Nu ne-am nascut tradatori!"

- interviu cu Presedintele AMR -


Pe doamna Constantina Dumitrescu am cunoscut-o cu multi ani in urma. Mi-a atras atentia femeia de afaceri de succes, omul darz, dedicat familiei si neamului sau. I-am urmarit cu interes, de-a lungul timpului, intreaga zbatere, admirand forta de care a dat si da dovada. 
Incontestabil, doamna Constantina Dumitrescu este o luptatoare! Este omul pe care durerea a facut-o mai puternica! Este liderul care si-a ridicat neamul macedonean, reprezentandu-l cu onoare si demnitate!
Doamna Constantina Dumitrescu a acceptat sa stam de vorba pe subiecte sensibile, acordandu-mi o serie de interviuri, din care public astazi prima parte.
                                                                                  ***

-       Daca toata lumea priveste catre minoritati, prin prizma relatiilor dintre acestea si majoritate, as vrea sa mergem intr-o alta dimensiune si v-as intreba, cum au fost priviti macedonenii de alte minoritati din Romania si cum a fost primita AMR in clubul asociatiilor reprezentative ale minoritatilor din tara noastra?
-    Nu am fost primiti cu bratele deschise si au iesit in evidenta toti cei care nu doreau ca sa existe R. Macedonia.
In vremea respectiva, era vorba, in primul rand, de greci,  bulgari,  sarbi, rusi si alte minoritati, care aveau diverse interese in grupul minoritatilor.
Cele mai mari probleme ni le-au creat fostul deputat Fotopolos, uitand ca este cetatean roman si Romania i-a dat casa si masa la dispozitie! Pentru mine au fost nenumarate lovituri, ca si etnic macedonean, deoarece nu intelegeam, cum nu inteleg nici acum, de ce unii minoritari nu slujesc indeajuns Romania.


-      As vrea sa explicam putin aceasta afirmatie a dumneavoastra. De ce credeti ca acesti minoritari nu slujesc indeajuns Romania?

-  Asa consider eu, deoarece dupa ce fiica mea, deputat Liana Dumitrescu, presedinte al Subcomisiei Aerospatiala din Parlamentul Romaniei, cea care a reusit sa bage spatiul aerian romanesc in spatiul aerian European, a parasit Pamantul, prima problema aparuta a fost din partea DRI-ului, prin secretarul de stat Marko Attila ( cel fugit astazi din Romania, pentru a nu da socoteala in fata legii). Acesta a vrut sa ne scoata din CMN, invocand tot felul de motive. Mi-am adus aminte ca in perioada in care deputat Liana Dumitrescu, fiica mea prea-iubita, lupta pentru interesele Romaniei si trebuia sa mearga la o conferinta spatiala mondiala, la Londra, in anul 2009, nu a putut sa mearga deoarece sustinea un examen important.
Ca si presedinte al Subcomisiei Aerospatiale din Parlamentul Romaniei, deputat Liana Dumitrescu a trimis un coleg de-al ei, un minoritar maghiar. Surpriza a fost atunci cand acesta, in plin congres, a sustinut ca Romania nu este pregatita sa intre cu spatiul aerian in Europa.
Imediat ce a aflat despre aceasta situatie, deputat Liana Dumitrescu a luat masurile necesare, apeland la Presedintele Camerei Deputatilor din acea vreme, Roberta Anastase, la  Prim-ministrul Emil Boc si la presedintele UDMR din acea vreme, demersuri care au determinat schimbarea declaratiei respectivului deputat trimis la congresul de la Londra.


-        Aveti, banuiesc, multe de spus…
-       Da, sunt multe lucruri de spus. Unul dintre ele este acela cu privire la actiunea prin care fiica mea, deputat Liana Dumitrescu, a fost pusa pe patul mortii in Spitalul Elias, de catre securistii-comunisti-kaghebisti, tradatori ai Romaniei. Ministrul sanatatii din ianuarie 2011 era minoritar, ca si Liana. Era notar, ca si Liana si reprezenta UDMR in Guvernul Romaniei. I-am solicitat in nenumarate randuri, sa vina la Elias, sa ancheteze cazul. I-am cerut sprijin pentru insanatosirea si transferarea Lianei la un spital din strainatate. Am apelat chiar la cunostinte apropiate lui, ca sa ajute un minoritar, o colega si o mama indurerata. Totul a fost in zadar: nu auzea, nu vedea si era mut! Acum, imi este usor sa trag concluzii. De ce Liana a avut curaj sa se opuna intrarii spatiului aerian rusesc in Europa? Remarc faptul ca in ultimul timp fratia dintre Rusia, Grecia, Bulgaria, Serbia si Ungaria imi confirma de ce Liana nu a fost ajutata si salvata si de ce, in interiorul minoritatilor, cam de la acestia primeam lovituri!
As avea multe de spus si despre alte minoritati, dar acestea nu au facut decat sa-si vada de micile lor interese, la nivel de CMN. Nu ar trebui scapat din vedere faptul ca in CMN cuvantul rusilor era intotdeauna aprobat! Oare de ce? Eu am aflat raspunsul, pe propria-mi piele!
Problemele mele personale se datoreaza, in mare parte, sistemului securisto-comunist-kaghebist, care exista in politica, in justitie, in intreaga infrastructura institutionala din Romania.
La toate sesizarile facute de mine, cu privire la crima savarsita impotriva fiicei mele, pentru-ca a salvat Romania de la rupere, nu am primit nici un raspuns si nici un ajutor din partea minoritatilor si mass-media, ai carei reprezentanti se erijeaza acum in mari patrioti. Unde ati fost, fratilor, de cand strig ca in Romania sistemul securisto-comunist-kaghebist vrea ruperea tarii?


-        Inteleg, din informatiile pe care le oferiti, ca lucrurile nu se opresc aici!

-    Parca nu a fost suficient ce mi s-a intamplat, ca mi-am pierdut fiica, mi-am pierdut viata, odata cu ea si nu mai am ce sa pierd. Au aparut, asa, din senin, niste vlahi extremisti din Macedonia, care s-au asociat cu niste hoti, mincinosi, informatori, tradatori, care lucrau tot pentru ruperea Romaniei. Am urlat, am vorbit, am scris si despre acest lucru. Pe nimeni in Romania nu intereseaza ca niste vlahi extremisti, care si-au declarant etnia ca si romana in Macedonia, ca se primeasca bursa de la statul roman, timp de 10 ani, cetatenie romana, cetatenie europeana, s-au gandit ca ar fi bine sa se imprieteneasca cu Grecia si sa accepte propunerea Greciei ca Macedonia sa se numeasca Vlahia sau Aromania! Grecia a cerut aceasta denumire, pentru a le acorda votul de intrare in NATO si Uniunea Europeana, sacrificand Romania si Macedonia!
Cine isi poate imagina ca in lume puteau sa existe doua Romanii? Mana lunga a Rusiei, care nu a reusit sa o cumpere pe fiica mea si pe mine, cu milioanele lor de euro, s-a gandit ca prin aliatii lor, grecii, sa sugereze numele mai sus mentionate pentru Macedonia. Astfel, dorinta lui Vladimir Putin era indeplinita: aceea de a unii R. Moldona cu Moldova, in afara Romaniei, Transilvania cu Ungaria, Muntenia ravnita de Bulgari si nici sarbilor nu le-ar fi stricat Banatul! Si uite asa, ce trecere libera ar fi avut Putin si Rogozin sa survoleze peste spatiul aerian romanesc si Europa!

- 
- Familia macedonenilor Dumitrescu s-a sacrificat, facand pentru Romania mult mai multe decat unii romani, care se bat in piept cu caramida iubirii de tara!

         - Asa sunt unii minoritari si romani din Romania, acesta este statul roman si oamenii care-l reprezinta!
Am suportat atatea faradelegi si eu, ca mama a deputatului Liana Dumitrescu, nu am tradat Romania, Macedonia si pacea in lume, nelasandu-ma cumparata de niste vlahi extremisti.
Daca fiica mea, deputat Liana Dumitrescu, nu a tradat, cum as fi putut sa o fac eu?
Eu, cea care am pierdut totul si nu mai am nimic de pierdut, n-am  sa tradez niciodata, pe nimeni!
S-a dovedit, din 2011, ca tot ceea ce am spus a fost adevarat si am informat oameni de la toate nivelurile statului roman, dar si mass-media. Nimeni nu a reactionat in nici un fel, spunand ca nu se poate rupe Romania niciodata si, iata, vorbele mele au dovedit ca am avut dreptate. Din ce in ce, se pistoneaza si se vorbeste mai mult despre ruperea Romaniei si razboiul cu Rusia bate la usa!
Va aduc aminte ca am fost amenintata de multe ori cu moartea, chiar au fost si tentative carora le-am supravietuit, caci nu mi-am terminat misiunea pe acest pamant!
Va avertizez, securisti-comunisti-kaghebisti, iubitori ai Rusiei, ca aceasta va disparea de pe Terra curand! Avertismentele divine pentru ei se vad, se simt, se aud!
Sa nu credeti ca am teama de ceva sau de cineva!
Oricum, datorita Rusiei si acolitilor ei, am pierdut totul in lumea aceasta, nu mai am ce sa pierd!

-        De ce ati facut toate aceste sacrificii?

-    Noi nu suntem neam de tradatori! Iubim pamantul pe care ne-am nascut si traim! Iubim pacea, adevarul si dreptatea! Iubim neamul macedonean, caruia ii apartinem! Nu ne-am nascut tradatori!

luni, 18 septembrie 2017

Sub semnul eroismului!

Ranirea a doi militari si decesul celui de-al treilea, in teatrul de operatii Afganistan, ma determina, inca o data, la o analiza a statutului pe care il are militarul profesionist in Armata Romana.
De la formarea acestui corp profesional  (sub diferitele lui denumiri) si pana in prezent, decidentii militari si factorii de conducere ai statului roman, din ratiuni straine de spiritul de casta al Armatei, de solidaritatea ce ii caracterizeaza pe militari, au inteles sa reglementeze statutul SGP printr-o lege diferita de cea a cadrelor militare, ceea ce a creat o bariera profesionala si umana intre categoriile de militari ai Armatei Romane, singura structura militara din NATO care a acceptat functionarea in baza mai multor reglementari, in locul unui statut unic al cadrelor militare.
Trecand printr-o degradare neconstitutionala (sergentii au devenit caporali), dati afara printr-o lege nedreapta si discriminatorie la numai 40 de ani, trecand prin umilinte greu de inteles (salarii mizere, echipamente insuficiente, tehnica deficitara), militarii profesionisti si-au facut datoria, reprezentand cu onoare si demnitate Romania in teatrele de operatii.
Realitatea incontestabila este ca din randurile SGP Armata Romana are cel mai mare numar de militari cazuti la datorie, in teatrele de operatii si in tara.
In ciuda tuturor acestor evidente, militarii profesionisti ai Romaniei sunt ignorati.
Cand decidentii politici isi amintesc de ei si le mai maresc putin soldele, asta se datoreaza numai unui calcul sau interes politicianist de moment, in nici un caz intelegerii fenomenului militar si a nevoilor reale pe care le au militarii profesionisti.
Atunci cand decidentii militari se arata preocupati de soarta militarilor profesionisti, e numai o actiune de imagine, caci altfel nu pot sa inteleg declaratiile prin care se incearca explicatii pentru lipsa de reactie directa, in raport de discrepantele din sistem.
Daca jocurile politicianiste le inteleg, dar nu le comentez, decidentilor militari imi permit sa le spun ca principala lor misiune este aceea de a-si apara militarii, de a se face scut pentru apararea intereselor acestora, chiar cu pretul…functiei!
Astazi, militarii profesionisti sunt iarasi in doliu! Au mai pierdut un camarad, probabil nu ultimul!
Militarii profesionisti si-au facut, isi fac si isi vor face datoria!

Doamnelor si domnilor decidenti militari si politici, dumneavoastra ce faceti?

luni, 3 iulie 2017

Armata Romana, intre calitatea dungii de la vipusca si tinutele carpite cu grija!

Militarii isi dau mana cu moartea de fiecare data cand pleaca in misiune de lupta! Este normal, as putea spune… numai ca, sa iti trimiti militarii in misiune intr-un poligon, cu un cosciug pe roti si ei sa moara GRATUIT, fara nici o vina, pentru-ca unui nenorocit de camion ii cedeaza franele, asta se numeste, simplu, CRIMA!
O crima de care se fac vinovati toti cei care isi bat joc de soarta Armatei Romane! Si daca ar fi numai atat, tot ar fi mult! Dar…
Numai rau-voitorii si prostii nu vad starea reala a Armatei Romane: oameni bine pregatiti, militari profesionisti cu multa experienta si o vointa de fier, de a face din tehnica invechita, buna de muzeu, tehnica operationala! 
Atunci cand ajungem sa vorbim despre inzestrarea Armatei, constatam ca nimeni nu arunca o privire spre contractele paguboase, incheiate de-a lungul timpului, contracte din care au avut de castigat unii, dar nu Armata Romana! Nu am vazut nici o ancheta de acest fel, nici un “baiat destept” galonat, care sa raspunda…
In timp ce Armata Functionarilor din cladirea ministerului se ingrijeste de propriile beneficii materiale ( nu putine!), de calitatea dungii de la vipusca si de luciul pantofilor, Armata Romana se chinuie in tinute carpite cu grija, in bocanci ce au invatat singuri drumul cismariei, cu o tehnica ce se dovedeste aducatoare de moarte!
Realitatea nu poate fi ascunsa in spatele paradelor si a festivismului!
Realitatea este ca aceste camioane nu sunt pentru transport persoane! Cine raspunde pentru incalcarea legii?
Realitatea este ca aceste camioane sunt depasite tehnic si moral! Cine raspunde pentru faptul ca Armata Romana nu are capacitatea de a fi operationala, din acest punct de vedere?
Exista un ordin, care interzicea deplasarea coloanelor pe timp de noapte! Daca ordinul mai este valabil, cine raspunde pentru incalcarea lui? Daca ordinul nu mai este valabil, cine raspunde?
Realitatea este ca meseria de militar este una de risc ridicat! Au militarii asigurari de viata? Cine raspunde pentru asta?
Realitatea este ca ne mor militarii GRATUIT! Militarii aceia care isi fac datoria in orice conditii, acei oameni dedicati si devotati, care nu freaca hartiile prin birouri luxoase, baietii aceia tineri, care s-au invatat cu nisipul teatrelor de operatii si cu namolul poligoanelor de pregatire!
As vrea sa vad, macar odata, armata de demnitari decidenti in tinutele militarilor romani, cu noroiul de la Cincu intrat pana in suflet, imbarcati intr-un cosciug cu roti, stand peste 10 ore sub prelata, cu gandul ca s-ar putea sa nu mai tina franele, sa cedeze directia…
As vrea sa-I vad la volanul unui astfel de cosciug pe roti, pe toti acei comandanti de companie sau pluton, care raporteaza periodic, cu elan tovarasesc, ca tehnica este operationala, numai pentru a nu fi luati la intrebari de catre superiori… cat de constienti sunt de faptul ca pun in pericol viata militarilor, dar si pe a civililor aflati in trafic?
As vea sa vad, macar odata, cum ar conduce un cosciug pe roti toti cei care se impauneaza cu “misiunea” de a conduce destinele militarilor romani, comod asezati pe scaunele de la birouri…
Dupa aia, putem vorbi si despre cata grija au de militarii romani, cat de multi bani primesc unii si cat de putini altii, despre…
In urma cu ceva ani, trei militari din Craiova au sarit in aer, in poligonul de la Cincu. Acum, trei militari din Campulung au murit striviti de un camion si altii au fost raniti… 
Cine raspunde pentru toate astea?
Stiu, stiu, sunt comisii de ancheta, investigheaza, se va stabili…
Dar mai stiu ceva: cand vrei sa ingropi o problema, faci o comisie!
Domnilor, daca nu aveti capacitatea de a va apara militarii, de a lupta pentru ei, de a lupta pentru inzestrarea corespunzatoare a Armatei Romane, daca nu aveti capacitatea de a limita coruptia, de a refuza contracte paguboase, aveti o solutie: PLECATI ACASA! 
Va ajung stelele care va impovareaza umerii, dar nu constiinta!

Omagiul meu tuturor militarilor romani morti din cauza nepasarii unor demnitari!
P.S. Aceste ganduri imi apartin, ele exprima o opinie strict personala! Va rog sa nu va grabiti sa va puneti calcaiul in gatul militarilor profesionisti, a caror unica vina este aceea ca isi fac datoria neconditionat!

marți, 11 aprilie 2017

Povestea tanarului Hunor


Hunor este un tanar frumos si destept. S-a nascut dupa evenimentele din decembrie 1989, undeva intr-un targusor din inima Transilvaniei, intr-o familie obisnuita. La scoala a invatat in limba comunitatii careia ii apartine. Acasa a vorbit in limba familiei lui, aceeasi cu a comunitatii.
Timpul a trecut si tanarul a plecat din targusorul lui, cu gandul de a face facultate, in inima Orasului Mare. A ajuns la Cluj-Napoca si a fost admis la facultate, alegandu-si o meserie frumoasa, dar care se preda numai in limba tarii in care traieste. Hunor a facut mari eforturi pentru a intelege si a invata…
S-a apropiat timid, cu un carnetel in mana, de masa la care ma aflam. Am ridicat privirea si am vazut un tanar frumos. Abia cand am inceput sa vorbesc cu el, mi-am dat seama ca era emotionat de situatie, caci pricepea mai greu ceea ce spuneam. Am schimbat repede situatie, incepand sa glumesc cu el, sa-l fac sa se simta mai in largul lui. 
Usor, usor, a ajuns sa-mi povesteasca cum a fost nevoit sa renunte, pentru moment, la facultate si sa lucreze ca ospatar. 
Invata cat de bine poate limba romana, caci in toamna vrea sa-si reia studiile. Isi doreste o cariera frumoasa si este constient ca meseria aleasa nu o poate practica in zona natala. 
Avea Hunor si o revolta mocnita in el, impotriva politicienilor optuzi si a celor care l-au facut sa aiba acum dificultati in viata...
Asa cum l-am vazut eu, Hunor va reusi sa-si construiasca un viitor frumos. E drept, cu efort si sacrificii, dar va reusi. 
Precum el, multi tineri vor reusi, in ciuda unora si altora. 
Asta este o certitudine, caci viata invinge mereu!

joi, 5 ianuarie 2017

CAPORALUL CIPRIAN TACEA FACE CINSTE CORPULUI MILITARILOR PROFESIONISTI !

Trăitor pe plaiurile Brașovului, caporalul Ciprian Tacea este un om cu convingeri ferme și o existență dedicată celor două familii, ce îl definesc fundamental: familia de acasă, acolo unde o minionă doamnă și doi copii minunați îi luminează viața; familia Armatei Române, arma vânători de munte, acolo unde iși proiectează visurile de mai bine, sperând ca țara în care trudește să aibă o soartă mai bună.
Caporalul Ciprian Tacea nu vorbește despre sine, nu se laudă, deși ar avea motive!
Nu, caporalul Ciprian Tacea lasă faptele lui să vorbească!
Cu tenacitate și talent, bazându-se pe experiența personală, căpătată în teatrul de operații, în poligoanele de antrenament, de-a lungul întregii sale cariere militare, caporalul Ciprian Tacea și-a propus să contribuie la modernizarea armamentului ușor de infanterie, aflat în dotarea  Armatei Române.
A muncit cu tenacitate, alături de alti colegi inimoși, voluntari în proiectul său personal, bucurându-se și de susținerea directă a desenatorului tehnic Iulia Munteanu, reușind să demonstreze că se poate!
Caporalul Ciprian Tacea a putut să-și prezinte proiectul în fața Generalului Nicolae Ionel Ciucă, Seful Statului Major General, din partea căruia a primit un coin “Seful Statului Major General”, pentru aportul la proiectul de modernizare a armamentului ușor de infanterie.


Iată cu ce propuneri a venit  caporalul Ciprian Tacea:


Kit de modernizare a armamentului ușor de infanterie

P.a., P.m. cal. 5,45mm
Modificări aduse actualului armament:
- Mutarea trăgaciului in fața încărcătorului
-Eliminarea patului armei și adăugarea unui sprijin pentru umăr de maxim 3 cm. cu suport pentru obraz
- Adăugarea unui sistem de 4 șine picatinny care să suporte montarea oricărui accesoriu existent la ora actuală
- Adăugarea de aparate de ochire rabatabile cu prindere pe șină
- Mutarea pârghiei de selectare a focului deasupra trăgaciului
- Adăugarea unei pârghii de siguranță în mânerul trăgaciului
- Mutarea pârghiei de armare deasupra țevii si posibilitatea acționării acesteia de pe orice parte
- Modificarea sistemului de eliberare a încărcătorului astfel încât sa poată fi acționat cu aceeași mâna cu care se acționează trăgaciul
- Schimbarea țevii cal 5,45 mm cu una 5,56 mm
- Curea de purtare multipunct care să poată asigura purtarea armei in diferite poziții
PSL 7,62mm
Modificări aduse actualului armament:
- Mutarea trăgaciului in fața încărcătorului
-Eliminarea patului armei si adăugarea unui sprijin pentru umăr de maxim 3 cm. cu suport pentru obraz
- Adăugarea unui sistem de două șine picatinny care să suporte montarea celor mai performante aparate de ochire și a unui bipod reglabil pe adâncime si înălțime
- Adăugarea de aparate de ochire rabatabile cu prindere pe șină
- Adăugarea unei pârghii de siguranță în mânerul trăgaciului
- Modificarea sistemului de eliberare a încărcătorului astfel încât sa poată fi acționat cu aceeași mâna cu care se acționează trăgaciul
- Curea de purtare multipunct care să poată asigura purtarea armei in diferite poziții

P.m. 7,62mm țeavă scurtă

Modificări aduse actualului armament:
- Mutarea trăgaciului in fața încărcătorului
-Eliminarea patului armei si adăugarea unui sprijin pentru umăr de maxim 3 cm. cu suport pentru obraz
- Adăugarea unui sistem de 3 șine picatinny care să suporte montarea accesoriilor necesare pentru lupta in spații închise
- Adăugarea de aparate de ochire rabatabile cu prindere pe șină
- Mutarea pârghiei de selectare a focului deasupra trăgaciului
- Adăugarea unei pârghii de siguranță în mânerul trăgaciului
- Mutarea pârghiei de armare deasupra țevii si posibilitatea acționării acesteia de pe orice parte
- Modificarea sistemului de eliberare a încărcătorului astfel încât sa poată fi acționat cu aceeași mână cu care se acționează trăgaciul
- Curea de purtare multipunct care să poată asigura purtarea armei in diferite poziții



Avantaje in urma modificărilor
           
          Datorită adăugării acestui kit de modernizare pe armamentul ce se afla deja in dotare costurile necesare modernizării sunt semnificativ mai mici.
          Utilizatorii armamentului modernizat nu vor avea nevoie de reinstruire deoarece se păstrează majoritatea componentelor actuale.
          Prin trecerea la sistemul bullpup se obține o armă ce se pretează la lupta în localitate dar care nu pierde calitățile care au consacrat acest model ca fiind cea mai bună armă din lume. De asemenea acest sistem are un aport semnificativ la executarea tragerii:
-         Împrăștiere mai mică în cazul executării focului în serii sau a focului automat
-         Refacerea mai rapidă a ochirii în cazul executării focului foc cu foc
-         Posibilitatea executării ochirii și tragerii cu o singură măna
-       Manevrabilitate net superioară
-         Posibilitatea configurării optime în funcție de nevoi